loredana

A venit vremea să vă povestesc, iar, despre cât de important e să fim atenți și la cei din jurul nostru, în mod special la copii. Copiii din centrele de plasament, din familiile cu posibilități materiale reduse, copiii de pe…

Cum să-i spun că există frici cu care e musai să înveți să trăiești? Că sunt lucruri care ne vor ridica întotdeauna părul pe șira spinării, lucruri care ne vor înspăimânta și noi va trebui să mergem mai departe? Cum…

E lesne de înțeles că biciclete-s cele care-mi zâmbesc de peste tot pe unde mă duc și mă uit cu dor la oamenii care pedalează prin orașele pe care le vizitez, imaginându-mi cum se văd ele din șaua unei biciclete.…

… mi s-a agățat în pedalele bicicletei închiriată la Zagreb și-apoi mi s-o fi strecurat în vreun buzunar și-n drumul către casă mi-a luat-o binișor înainte și s-a așternut nestânjenită peste grădini și livezi (și peste sufletele oamenilor?!). M-a uimit…

Un alt 22 august, o altă zi de naștere. A ta, Puștiule, împlinești azi șase ani. Șase ani extrem de scurți, dar plini. Șase ani în care am trăit cât toți anii dinainte de tine la un loc. Dinainte de…

Pentru că azi totul e despre el, pentru el, cu el… cu Puștiul care împlinește șase ani, șase poze să fie despre bucuria lui în călătoria noastră din aceste zile. Le-am ales repede, la ceas de noapte, cu el dormind…

După trei zile pe drumuri, să stau la umbra unui pin, pe plajă, e de-a dreptul o binecuvântare. Și-un exercițiu în care învăț să mă detașez de toate. E drept, de o vreme, marea nu mă mai atrage în ideea…

… după cum îi spune numele, trebuie să fie mare. O vacanță – concediu standard de șapte zile-mi pare sufocant de scurtă, neîncăpătoare pentru cât de mult mi-aș dori (și aș putea) să îmi întind eu aripile (da, și-așa nu-întru-totul-funcționale…

Un haos (îmi) e zilele astea. În minte și-n suflet și-n casă, pe stilul Prințesei. Și-un stres vulcanic îmi curge prin vene, mai ales seara, când simt că orele mi-au zburat printre degete și n-am reușit să trag niște linii…

Am venit să petrecem bucuria de-a fi – sunt cuvintele cu care a început aseară Grigore Leșe spectacolul pe care l-a susținut împreună cu maestrul Gheorghe Zamfir, pe-o coamă de deal, departe de aglomerația orașului, în curtea unei gospodării tradiționale…