Bridesmaids

Am trecut, zilele astea, la vizionat filme de comedie. Acolo intră, pentru mine, filmele care nu cer nici un fel de implicare – nici mentală, nici emoţională. Nimic. Doar le vezi, uiţi o vreme de ale tale. Şi te distrezi, dacă-s reuşite, desigur. Asta e puţin mai greu, din păcate. Cam toate comediile sunt croite după acelaşi tipar, tragi-comedii scăldate în romantism şi, neapărat, presărate cu glume, aproape în totalitate, cu tentă sexuală. Desigur, obligatoriu să fie încheiate în stil american, cu final fericit ( asta vrea să le creeze americanilor o imagine de oameni optimişti? ).
Aseară am văzut Bridesmaids. Bine, nici ăsta nu face parte din vreo categorie specială dar m-am distrat vizionându-l. Mda,  a vrut să fie şi-o lecţie de viaţă, de recăpătat încrederea în sine, de mers mai departe, de speranţă, etc.
” – Nu trebuie să-ţi plângi de milă. Fiindcă nu interacţionez cu oamenii care dau vina pe lume pentru problemele lor. Fiindcă tu eşti problema ta. Tu eşti şi soluţia. ” – zice pe-acolo, prin film, la un moment dat. E drăguţ, merită văzut.