Bucurie de copil

… asta înseamnă pentru mine zilele de sărbătoare, că e vorba de Crăciun, Paște, sau alte sărbători… bucuria Puștiului, ochii lui senini, recunoștința din suflețelul lui bun exprimată atât de candid. Și, deși-mi lipsește uneori magia, senzația de sărbătoare, însemnătatea religioasă a acestor zile, el umple golurile, vindecă, alină. Dă viață.
Poate sună clișeic, poate e pueril, poate pare puțin… dar mie-mi pare mult și tare-mi dă pe dinafară sufletul de un preaplin de drag pentru el, pentru tot ceea ce copilul ăsta de cinci ani și jumătate, aproape școlar, aduce în viața mea, a noastră, a tuturor celor din jurul lui. Desigur, loc mai e de multe și n-am să zic că nu-s alte doruri de-alinat, că nu-s tristeți și mâhniri, că sunt, destule, prea multe chiar… dar, în același timp, când reușesc să văd dincolo de ele, și să mă bucur de ceea ce mănuțele astea mici îmi dau, e bine! E așa de bine!
V-arăt doar câteva poze acum, să vă bucurați și voi cu mine, de bucuria lui. De copil frumos, senin, bun! C-așa ar trebui să ne fie și nouă viața, măcar un pic mai des, senină și lipsită de griji!
Să vă fie bine vă doresc!

dimineață, cu ochii încă nespălați, și-a cules din grădina bunicilor ouăle roșii, flori și ciocolată, cu-n entuziasm magic

cutia cu Lego descoperită în curte l-a surprins mult având în vedere faptul că primise zilele trecute o altă cutie de la bunici și-mi spusese că iepurașul se va duce acum la alți copii, care n-au primit, că el e deja mulțumit

ne-am dus mai mult de 20 km cu bicicletele azi (v-arăt mâine niște poze faine, faine) însă lui i-a stat mereu gândul la jucăriile lăsate acasă, e fascinat de ele, se vede, nu?