Când tu ești cel care dezamăgește!

by loredana
2 comments

Ei, da, nu-i așa că stau diferit lucrurile atunci când, din poziția de victimă, treci direct în cea de călău? Nu-i așa că ne-nfoiem și ne urcă-n gât orgoliul ăla prostesc care ne urlă-n timpane – eu? eu fac lucrurile bine, eu n-am greșit… Mda, o fi dintre cele mai inconfortabile situații, să fie musai să(-ți) recunoști vreo vină, să admiți că și tu, la rândul tău, poți să fii în papucii celui care dă cu piatra, greșind. Dar e una în care ne aflăm fiecare dintre noi, măcar uneori, oricât ne-am amăgi că nu-i așa.
Nu e ca și cum mie mi-e ușor să recunosc. Ca și cum mie nu mi-ar juca-n vene orgoliul ăsta nătâng. Sau ca și cum n-aș da cu bâta-n baltă. Dimpotrivă, o fac adeseori. Când într-o parte, când în alta, tot încercând să fac lucrurile așa cum trebuie, taman pe dos îmi ies.
Să explic cuiva pe care l-am dezamăgit că nu asta a fost intenția mea, mi-e cel mai greu. Mă perpelesc încercând să dreg, frântă între orgoliul care-mi zice că mi-s sentimentele de vinovăție nejustificate și privirea grea a omului afectat de vreun gest de-al meu. Ce rost mai au explicațiile? Ce sens au scuzele, oricât de logice sau îndreptățite? Ce mai pot să schimbe? Piatra aruncată nu se mai întoarce, vorbele – sau tăcerile – care rănesc, nu le poți lua înapoi.
Contează că nu-s lucrurile făcute cu inteția de-a răni sau dezamăgi? Că doar nu pornim la drum cu gândul că, uhh, ce bine, o să mai supărăm pe cineva, o să mai spunem lucruri care întristează, o să mai facem gesturi care deranjează. Eu, una, sigur nu fac asta. Mereu încerc să fiu atentă la dorințele celor din jur, să nu fac lucruri care să afecteze negativ. Cu atât mai mult, față de oameni de dragi. Dar nu-mi iese mereu, cum ar putea? Și când se întâmplă, simt că oricât mi-aș recunoaște eu vina, oricât de plauzibile mi-ar fi scuzele, e imposibil să nu se rupă ceva.
Și-atunci? Ce rămâne? Probabil că, doar să ni le asumăm pe toate. Nu?
Voi? Recunoașteți ușor că ați greșit? Și cum… reparați?

0

S-ar putea să-ți placă și

2 comments

Drugwash 25 iunie 2014 - 18:13

Eu nu greşesc niciodată, nu ştii!? :))

0
Reply
liliana 26 iunie 2014 - 10:28

se spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii.

0
Reply

Lasă un comentariu