Cum vă ziceam ieri, mi-era tare dor și de-o drumeție, și de-o panoramă frumoasă asupra orașului și cu primăvara aceasta extrem de timpurie și de plăcută, era ideea cea mai bună… Azi, urcând pe dealurile din împrejurimile Băii Mari, mi-am zis că e perfect faptul că locuiesc așa aproape de forme de relief diferite. Avem aici și câmpie, și deal, și lacuri, și creste semețe… avem păduri și rezervații naturale, trasee turistice, ușoare, medii și chiar de nivel greu… Încă o dată, mi s-a confirmat faptul că sunt om de munte. Că mi-e necesar să am aproape, accesibile, refugii în natură. Că mi-e bine atunci când mă apropiu de soare, urcând. Că-mi eliberează mintea de neliniști efortul fizic depus la urcare. Că natura e terapie. Și Puștiul, ahh, Puștiul e deliciul care întregește…
V-arăt câteva fotografii de azi. Că-s senine, și frumoase, și cu viață în ele. Și vă doresc și vouă astfel de momente. De hrană pentru suflet.
8 comments
Se pare c-a fost o plimbare plăcută. 😉 S-aveţi o săptămînă însorită şi veselă, dragilor! >:D<
Da, a fost o zi cu soare și seninătate. Parcă nepotrivită în context. De luni, am luat-o iar la vale, nu-i bai, vom mai urca, nu?
Nepotrivită? Posibil. Necesară? Cu siguranţă! 😉
Coborîrea există pentru a-ţi crea elanul necesar urcării în zbor. Foloseşte-te de ea cu înţelepciune! B-)
Ce frumos! Încă puţin să mai crească şi cercetaş scrie pe el!
Dacă-și va dori, DA! Clar mă bucură mult dorința și deschiderea lui spre drumeții, faptul că își depășește și el limitele, că se străduiește să facă față efortului… 🙂
Zi bună!
Ce frumos e orasul acesta de sus 🙂 Ma bucur ca mai sunt oameni care exploreaza locurile din imprejurimi.
Păi cum altfel? Dacă avem locurile astea frumoase aici, sub nasul nostru? 🙂
Pustiul este foarte delicios….!
Un picnic super ati avut.