Dacă nu poți pentru tine, fă pentru alții!

by loredana
10 comments

Discipolul spune:  ‘Sunt deznădăjduit. Ce ar trebui să fac?’ – ‘Încurajează pe alții‘, îi răspunde Maestrul.

E ceea ce mi-a scris cineva, ca și comentariu, pe facebook, cu ceva vreme în urmă… Și apoi, tot la asta m-am gândit. Mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, e ceea ce mă readuce pe mine pe linia de plutire. Desigur, Puștiul mi-e lianul de salvare, țărmul rațiunii mele dar, de cele mai multe ori, ceea ce mă motivează pentru a putea continua – nu oricum, ci cu sens – e implicarea în alte activități, în proiecte, în lucruri făcute cu și pentru alți oameni. Și vreau și mă străduiesc, să fiu alături de cei din jur, care ar putea avea nevoie de mine.

Nu știu dacă vreodată voi simți că am făcut destul, că am făcut ceea ce trebuia făcut și rezultatele vor fi cu adevărat cuantificabile, dar, măcar aș vrea să am certitudinea că am încercat, că m-am străduit, că am reușit să nu mă văd doar pe mine și zona mea de confort îngustă, ci și în jur, oamenii, lumea, cu toate problemele ei. Că nu mi-a fost drumul prin viață trecere banală, insipidă, simplă existență.

Toți oamenii pe care-i întâlnesc și se apropie, într-un fel sau altul, mă învață câte ceva despre mine însămi. Unii mă învață despre toleranța mea la energia negativă pe care o transmit cei din jurul meu. Alții mă învață despre entuziasmul care există în interiorul meu și pe care nu-l conștientizez mereu. Unii mă învață despre limite, alții despre depășirea lor, dar nici un om pe care mi-e dat să-l întâlnesc și să parcurgem un drum sau măcar niște pași împeună, nu trece prin viața mea fără să mă învețe ceva. Cel mai mult apreciez când întâlnesc oameni care-mi spun – Loredana, viața este despre a fi alături de alți oameni, despre a ajuta, a aduce un plus valoare lumii în care trăim, iar atunci când reușesc să învăț de la astfel de oameni, mă simt ca un tren deraiat, repus pe șine, pe direcția lui bună.

Desigur, nu am răspunsuri la întrebări despre rosturi, despre motivele pentru care lucrurile se întâmplă într-un anumit fel, nu am răspunsuri la nesfârșitele de ce-uri… dar simt că, măcar uneori, reușesc să înțeleg că unele lucruri nu depind de mine, că altele trebuie lăsate în voia lor, să-și facă jocul, că uneori e greu și să renunți, nu doar să continui, că drumul merge înainte, chiar dacă uneori mai ocolește câte puțin.

Dacă nu poți pentru tine, fă pentru alții. Încerc.

0

S-ar putea să-ți placă și

10 comments

Maria 20 aprilie 2016 - 22:29

Putini oameni am intalnit asa, e o bucurie sa te citesc!
Cred ca vrem-nu vrem, tot pentru altii facem tot ce facem, e o iluzie ca facem pentru noi… Dar sa vrei sa faci pentru altii iti actualizeaza sensul vietii. N-ai cum sa te ajuti mai mult pe tine insuti decat ajutand pe altii.
imi aduc aminte de o istorioara, poate o cunosti… Un calugar isi dorea foarte mult sa afle cum e raiul si iadul. Intr-o noapte are un vis, un inger il ia si-l duce intr-o incinta mare, cu multime de oameni care incercau, stransi in jurul mesei, sa manance cu niste linguri care aveau cozile foarte lungi. Oamenii erau disperati, flamanzi, nenorociti, fiindca din pricina cozilor prea lungi nu izbuteau sa-si duca mancarea la gura. Cum statea calugarul si se uita la ei inmarmurit, ingerul iar il ia si-l duce intr-o alta incinta, unde multime de oameni, de data asta fericiti, stransi tot in jurul unei mese, cu aceleasi linguri cu cozi imense, se hraneau dandu-si unii altora sa manance. Calugarul uimit il intreaba in fine pe inger unde l-a dus si ce erau incintele acelea si oamenii – iar ingerul ii raspunde ” ai dorit sa vezi iadul si raiul, iata, le-ai vazut!”

0
Reply
Loredana 22 aprilie 2016 - 07:50

Mulțumesc, Maria. :*
Mă gândesc că, în esență, nu vrem neapărat să stăm doar pe bucățica noastră de lume, să fim egoiști… cred că, prea mult preocupați și apăsați de grijile fiecărei zile, așa, mai mari, mai mici, cum ne sunt… nu reușim să vedem în jur, nu reușim să ne detașăm și să înțeleg că și alții au probleme, griji, de multe ori mai mari decât ale noastre, de multe ori necesitând ajutor… de la noi. Și așa, ne închidem, ne izolăm, ne pierdem.
Până la urmă, facem față cum putem. Învățăm, mergem înainte, mai schimbăm câte ceva… sper.

0
Reply
Maria 22 aprilie 2016 - 22:54

Si eu mi-am tot facut procese de constiinta pe tema asta, insa la un moment dat cumva am „inteles” ca mereu facem pentru altii, chiar daca nu cum am dori sau ne inchipuim ca ar trebui…Ia gandeste-te un pic, venim pe lume pentru parinti, uneori si bunici, toata copilaria ne straduim sa le fim bucurie – cred ca majoritatea daca invata bine la scoala pentru parinti o fac, mai ales… si le suntem ajutor, prin insasi copilaria, nevinovatia si iubirea noastra curata de copii…Apoi crestem si ne alegem o profesie pe care o facem tot pentru altii, ne casatorim fiindca iubim dar si vrem sa facem fericita persoana iubita, facem copii si ne daruim neconditionat lor… si de fapt nimic nu facem numai pentru noi! Uite, lucrurile banale, ma imbrac frumos ca sa nu dezgust pe altii, ma spal tot ca sa nu dezgust pe altii, practic tot ce fac si am impresia ca fac egoist , doar pt mine, fac si pentru altii! Nu pot face cu adevarat nimic doar pt mine – nu e extraordinar?! Si mereu sunt a cuiva – copilul patintilor mei, sotia sotului meu, mama copilului meu… aproape ca nu-mi apartin deloc! Mie imi pare extraordinar cum sunt randuite lucrurile!

0
Reply
Loredana 24 aprilie 2016 - 20:33

Da, așa e cum zici. Dar… de fapt, în același timp, tot ceea ce facem pentru alții, e și pentru noi. Că… ce altceva ne aduce satisfacție, bucurie, împlinire, dacă nu lucrurile pe care le facem cu și pentru alții… nu strict pentru noi, personal. Ne bucură vreo chestie în care suntem doar noi, singuri cu noi înșine? Nu căutăm mereu să împărtășim? Să dăm, să primim? E o rânduială, da… dar e mult firesc în ea. Mie mi-e clar că nu suntem ființe solitare. Nu majoritatea dintre noi, oricum. 🙂

0
Reply
Ana 23 aprilie 2016 - 20:42

Cred ca măcar uneori trebuie sa facem lucruri doar pt noi. Sa privim adânc in sufletul nostru si sa ne spunem ca si noi meritam sa fim fericiti. Dar fara a afecta pe cei din jur – vezi, tot la ceilalți ma raportez si eu..

0
Reply
Loredana 24 aprilie 2016 - 20:36

🙂 Ce înseamnă să facem lucruri doar pentru noi? Un exemplu…
Fericirea noastră poate fi așa strict individualizată? Eu n-am găsit calea, recunosc… mie mi-e despre oameni…

0
Reply
Ana 8 mai 2016 - 15:48

Nu prea stiu nici eu ce înseamnă sa facem lucruri doar pentru noi.. Pentru ca vrând, nevrând, tot ii influențez si pe ceilalți prin ceea ce fac sau nu fac. Pentru mine cred ca înseamnă ca din când in când sa ma pun pe mine pe primul loc in viata mea, sa fiu prioritatea mea nr.1.
Un exemplu cam extrem, dar real: sa merg la doctor când ma doare o măsea, se referă la mine.. Sa nu aștept sa imi cada măseaua pentru ca nu aveam bani sa ma duc la doctor pentru tratament. Sau: am preferat sa plec in concediu cu familia decât sa ma duc sa imi fac niște investigații serioase, deși eu stiu ca am niște probleme de sănătate. Am preferat sa ma neglijez pe mine, sa nu merg la un coafor, sa stau sleampata si neîngrijită… si apoi ma mir ca pentru ceilalți nu mai sunt atractiva… Ma mir ca ceilalți nu ma prețuiesc, când asta este ceea ce fac si eu: nu ma prețuiesc pe mine.
Cam asa văd eu lucrurile. Dar mai lucrez la asta…:)

0
Reply
Studio Galati 23 aprilie 2016 - 20:48

Schimbarea vine din interiorul tau.Eu sunt de parere ca schimbarea o facem pentru noi.este adevarat o facem ajutati de alte persoane pentru ca observi ca ceva este in neregula cand persoanele de langa tine te parasesc si tu vrei sa le pastrezi aproape,asta inseamna ca esti pregatita sa schimbi ceva.

0
Reply
Loredana 24 aprilie 2016 - 20:39

Asta cu pregătirea e tare discutabilă… 🙂 Poți să crezi că ești pregătit, dar să nu fie așa. Și invers, de cele mai multe ori. Dar… continuăm, asta e partea bună.

0
Reply
Mara 25 aprilie 2016 - 16:01

Si eu cred ca pentru altii merita sa traim! In felul acesta am si evoluat ca si specie, tot pentru altii, pentru cei din jur. Nu putem trai doar pentru noi pentru ca asta ar insemna sa ne salbaticim, cel putin asta cred eu!

0
Reply

Lasă un comentariu