Dacă…

by loredana
19 comments

… n-am fi ca o carte deschisă pentru cei ce ne sunt prieteni, dacă nu i-am lăsa să ne vadă așa cum suntem, triști, bucuroși, amărâți, entuziaști, ce rost ar mai avea apropierea aceea? Dacă ne-am cenzura și-n fața lor bucuriile și tristețile n-ar însemna că, de fapt, ne înstrăinăm față de noi înșine?
Și totuși, ceea ce facem, e să purtăm măști. Atât de mult încât ajunge să se confunde, și-n noi, ceea ce suntem cu ceea ce ne străduim a arăta că suntem. Și uităm, și noi, și ei, cine și ce suntem. Oare poate fi și ceva bun din asta?

0

S-ar putea să-ți placă și

19 comments

Drugwash 19 aprilie 2012 - 19:34

Ne-nstrăinăm de noi, pe zi ce trece
În lumea ce de noi se-nstrăinează;
De nu vrei ca prietenii să-ţi plece,
Iubeşte-i, crede-i, iartă-i şi… visează.

0
Reply
frmshk 19 aprilie 2012 - 19:36

Dar se poate și în altă ordine, nu? Și, eventual, să mai omitem câte o părticică…
Mulțumesc, dezertorule, sunt frumoase versurile!

0
Reply
Drugwash 19 aprilie 2012 - 19:44

Nu cred că putem omite ceva, cînd e vorba de prieteni. Dacă facem asta – s-a rupt aţa, a zburat raţa. 😉
Haios apelativ mi-ai găsit. Sună un pic a „deşert” englezit, poate unde în deşert şi deşertăciune îmi petrec clipele…
Dar fie cum vrei tu şi să-ţi fie de alin acele cîteva cuvinte. 🙂

0
Reply
frmshk 19 aprilie 2012 - 20:28

De fapt… m-am referit doar la faptul că n-ai mai zis nimic pe aici, de mult.
Deșertăciune e totul, pentru toți…

0
Reply
Drugwash 19 aprilie 2012 - 21:00

Ştiam la ce te-ai referit, da’ am cotit-o şi eu cum mi-a zbîrnîit între neuroni, în momentu’ clipei. Licenţă patetică poetică. 😛

0
Reply
frmshk 20 aprilie 2012 - 15:25

Versurile tale chiar îmi plac. și, vezi bine, nu doar mie. așa că…

0
Reply
Drugwash 20 aprilie 2012 - 16:54

Mulţumesc tuturor pentru aprecieri, da’ nu mă mai răzgîiaţi atît, dragilor, că-mi ies corniţe. 😛 Pînă la urmă… două rime-n trei cuvinte, le făcea şi Kunta Kinte. 😉

0
Reply
ovi 20 aprilie 2012 - 00:41

superbe versuri…

0
Reply
ovi 20 aprilie 2012 - 00:43

carte deschisa suntem oricum… pentru ca amicii (si nu doar ei) sesizeaza masca pusa de noi… si o dau ei la o parte… si fara sa ne anunte, ne privesc in adancul sufletului…

0
Reply
frmshk 20 aprilie 2012 - 15:26

și e bine, zici?

0
Reply
ovi 20 aprilie 2012 - 21:32

uneori e bine… alteori, nu… dar… sigur, este inevitabil…

0
Reply
addicted 20 aprilie 2012 - 06:42

De multe ori suntem o carte deschisa doar cand sunt in extaz, plini de fericire nu cand suntem tristi. Tristea cu greu o impartim chiar si cu cei f.apropiati!

0
Reply
frmshk 20 aprilie 2012 - 15:31

Fericirea cred că e mai greu de pus în cuvinte… sau, poate, nu are nevoie de cuvinte. Tristețile, însă… e oare bine să le ținem pentru noi?

0
Reply
convietuire 20 aprilie 2012 - 08:51

Nu, nimic bun nu poate ieşi din asta…

0
Reply
frmshk 20 aprilie 2012 - 15:32

Doar că ne dăm seama târziu…

0
Reply
Mărgeluţa 20 aprilie 2012 - 20:00

Cateodata mastile sunt bune…

0
Reply
frmshk 24 aprilie 2012 - 14:49

Să avem ce da jos, nu? 😛

0
Reply
Drugwash 24 aprilie 2012 - 16:03

Sincer să fiu, dacă-i vorba de-o „tanti”, atunci prefer să-şi dea jos textilele, de numa’. Masca poa’ s-o păstreze, c-apoi nu se ştie ce surprize găseşti pe dedesubtu-i. 😛

0
Reply
Treceți și pe la ei (11) | Cronicile Ancuţei 22 aprilie 2012 - 05:32

[…] un dacă, o întrebare grea, legată de […]

0
Reply

Lasă un comentariu