Din Roma, despre Roma…

E ora 7 dimineata, va scriu dintr-o sufragerie tipic italieneasca, de pe un calculator in italiana (si-mi cer scuze, din aceasta cauza, pentru lipsa diacriticelor), respir aer rece de dimineata intr-un cartier locuit exclusiv de italieni si ma bucur de razele unui soare incredibil de caldut si placut… asa, de sfarsit de vara, nicidecum de toamna rece si mohorata ca si cea pe care am lasat-o acasa.

Roma, fara urma de indoiala, isi merita renumele de Cetate Eterna. Respira istorie la fiecare pas. Tot centrul Romei e un amalgam de ruine, castele, dom-uri, poduri si cladiri care dateaza de mii de ani. Arta si istorie, cred ca asta e combinatia care caracterizeaza Roma cel mai bine.
E frumoasa. E diferita. E ceva ce nu doar ca merita vazut, TREBUIE vazut intr-o viata de om.
Stiu ca se spune despre Roma ca e un oras murdar, ca e plina de oameni de tot felul, ca e prea aglomerata… ca e asa, si asa… Oricum ar fi, e ceva UNIC, asta n-o poate nimeni contrazice. Da, e aglomerat. Da, o fi murdar. Da, or fi multi cersetori – desi, sincera sa fiu, mie nu mi s-au parut mai multi decat la Milano, sa zicem. Da, Roma o fi tot ceea ce se spune despre ea. Dar e, pe de alta parte, o bijuterie a lumii. Cum ar fi sa nu atraga, ca un magnet?
Va salut cu drag, va doresc toate cele bune, sa aveti o duminica minunata.
Sa va fie bine.
Fug, Roma ma asteapta.