Lecţii de viaţă…

Călătoria la Roma a fost, pentru mine, dincolo de toate locurile pe care le-am văzut, de lucrurile pe care le-am trăit, şi o lecţie de viaţă. O lecţie de generozitate.
Nu sunt obişnuită să primesc doar de dragul de-a primi, fără să trebuiască să ofer ceva în schimb, fără să trebuiască să plătesc pentru ceea ce mi se dă. Mda, probabil că trăiesc într-un mediu în care egoismul şi interesele personale sunt lucrurile care contează şi oamenii uită să fie generoşi dezinteresat.
La Roma mi-au fost aproape doi oameni frumoşi – ea, Claudia, o fostă colegă de facultate, el, Dani, un italian, prietenul ei. Oamenii ăştia mi-au dat o lecţie de generozitate la care nu mă aşteptam pe care, având în vedere faptul că nu ne legau, înainte, relaţii prea strânse, nu aveam cum să o anticipez. O lecţie care m-a făcut să mă simt, pe de o parte stingherită şi nepricepută în a reacţiona, şi, pe de altă parte, ca o Cenuşăreasă la bal.
Au venit după noi la aeroport, ne-au primit cu drag în casa lor, o casă superbă într-un cartier liniştit din nordul Romei, ne-au hrănit – au şi gătit pentru noi, ne-au dus şi la restaurant, ne-au dus şi la bere, şi la îngheţată – ne-au dus să vedem Roma de sus, noaptea, ne-au dus şi la mare… Şi ne-au mai facut şi cadouri.
Aveam mereu senzaţia unui ” prea mult ” pe care nu mă simţeam în largul meu să-l primesc. Au ţinut neapărat să achite ei toate notele de plată, să ne arate locuri frecventate mai puţin de turişti, să ne facă pe noi să ne simţim, în prima vizită la Roma, ca nişte adevăraţi oaspeţi. Îmi tot ziceam că nu e normal ca cineva să dea, să împartă ceea ce are, să o facă cu atâta deschidere, cu atâta lipsă de orice fel de înţelesuri ascunse… M-a surprins, m-a nedumerit şi m-a pus foarte adânc pe gânduri ospitalitatea şi generozitatea lor. M-a făcut să mă întreb care o fi firescul, mersul normal al lucrurilor… Nu mi-am răspuns. Dar m-au impresionat şi le sunt recunoscătoare.

(poza e făcută la Roma)

Ce ziceţi, oamenii sunt prea preocupaţi de ei înşişi şi uită să fie generoşi?
Sau, generozitatea ori iţi curge prin vene, ori n-o ai deloc, n-o poţi dărui şi, implicit, nici simţi?

(despre Roma, în curând, doar să-mi trag sufletul, încă e pe drum, nu se lasă adus acasă…:))