Dor nebun. De zbor.

by loredana
6 comments

Îmi e tare dor de zbor. În fiecare zi a vieții mele, îmi e dor de zbor, de înalt, de cer. Închid o clipă ochii și sufletul meu se lasă purtat de amintiri pe acolo, pe sus, unde e doar liniște și frumusețe perfectă. Un colț de lume, o porție de viață, care-mi aparțin, măcar uneori, măcar vremelnic, dar atât de autentic.

Se împlinesc deja niște ani de când am pășit prima oară, cu câtă emoție, cu câtă nerăbdare, în lumea aceasta a iubitorilor de înalt. Dar cred că m-am născut cu acest dor curgându-mi prin vene, cred că m-a așteptat cuminte într-un colț de suflet, să-l descopăr, să-l înțeleg și apoi să mă dau lui. Dorului de zbor.

Am atât de multe amintiri cu aripi în suflet, am atâtea momente încrustate cu măiestrie în cartea vieții mele, și totuși, port în mine o foame mereu neostoită de zbor. Face parte din mine, și-mi lipsește așa de mult.

Atât de diferite. Atât de dragi. Zborurile cu balonul cu aer cald, cel mai aproape de dorințele de înalt ale sufletului meu, peste Maramureș, peste alte locuri din țară, peste Alpii Austriei (ce amintiri albe și senine!), apoi salturile cu parașuta, care și în amintire încă gem de adrenalină, sau zborurile cu avioane mai mici, sau mai mari, zborurile dragi, atât de dragi, cu parapanta, sau cu parapantă cu motor, etc. Îmi sunt toate, toate, pietre prețioase, extrem de dragi. Și mai urmează, trebuie să mai urmeze, e-n firescul vieții mele.

Știu, mereu mă privesc oamenii cu expresia aceea standard și-mi spun – ahh, tu ești om de-ăla nebun după adrenalină, care caută senzații tari. Uneori doar zâmbesc, alteori explic că nu-i deloc așa. Sau aproape deloc. Că nu-mi lipsește, nu caut să-mi injectez în vene doză maximă de adrenalină. Nici pe departe. Poate că e greu de înțeles. Dar eu doar… iubesc zborul. Pacea, liniștea, înaltul. Cerul albastru, pământul departe, dispariția detaliilor, detașarea, părul meu în vânt, bucuria, emoția, plinătatea trăirii. Și da, desigur, senzația frumoasă de libertate. De apropiere de un ceva neaccesibil în fiecare zi a vieții noastre.

Puține lucruri iubesc în viața aceasta cu atât de multă patimă, cum iubesc zborul. Și ce dor viu viețuiește în mine. Se vede și-n poze, nu? Am și-un film, de la un zbor nebun de fain cu parapanta, e încărcat pe facebook, exprimă el perfect starea. Am selectat repede câteva fotografii care îmi erau mai la îndemână. Speram să-mi aline un pic dorul, dar mi se întâmplă contrariul… vreauuuu să zbooooor!!!

dor de zbor (1)

salt cu parașuta… dor de zbor (7)

dor de zbor (6)

cu capul în nori, Filzmoos, Austriador de zbor (5)

dor de zbor (4)

Filzmoos, lumea magică a baloanelor cu aer calddor de zbor (8)

dor de zbor (9)

cu parapanta cu motor…
dor de zbor (2)

zbor cu balonul, în Maramureș… dor de zbor (3)

în Praga, cu un balon mai mic… dor de zbor (10)

dor de zbor (11)parapanta, pe Igniș, în Maramureș…

0

S-ar putea să-ți placă și

6 comments

Drugwash 10 decembrie 2015 - 23:27

Şi pasărea se-aşează
ostenită-n vîrf de pom,
dar tu, ce, eşti mai brează?
Mai şezi, că doar eşti om!
🙂

0
Reply
Loredana 13 decembrie 2015 - 19:37

Tocmai, că sunt un pic cam prea obosită. Am nevoie de zbor. O doză urgentă. 🙂

0
Reply
Drugwash 13 decembrie 2015 - 21:09

#-o Tulai, Do’mne, cum îs toate cele capră la ea! :))
Fie-ţi zbor, dară, dacă aşa ţi-i voia! Să ai o săptămînă înălţătoare, în toate sensurile bune! :-* >:D<

0
Reply
Loredana 14 decembrie 2015 - 17:06

După cum a început, aș zice că mă duc să văd ce se mai întâmplă pe la Hades, parcă el era cu iadul…
Măcar o fi cald…

0
Reply
Drugwash 14 decembrie 2015 - 21:03

No hai, acuma vrei la frate-meu?! >:) Crezi că-ţi pun io fo „pilă”?! N-ai să vezi! 😉
Şezi frumuşel aici şi trimite-i acolo pe ăia care te supără! B-)

0
excursii scolare 6 ianuarie 2016 - 22:44

Te admir pentru curajul de a zbura! Cred ca este fascinant sentimentul zborului.

0
Reply

Lasă un comentariu