Sunt legate între ele sau, dimpotrivă, sunt două sentimente diferite, independente unul de celălalt? Dragostea nu presupune şi pasiune, pasiunea nu implică, neapărat şi dragoste?
Pasiunea presupune o dorinţă puternică, este dictată de instincte. Dragostea înseamnă o legătură la nivel sufletesc şi presupune acceptare şi apreciere reciprocă.
Pasiunea înseamnă emoţie, şi nerăbdare, şi trăiri intense dar punctuale. Dragostea conferă forţă, şi vitalitate şi dorinţă de viaţă şi uneşte ceea ce timpul, distanţa, desparte.
Pasiunea spune – te vreau lângă mine acum, nu pot să trăiesc fără tine. Dragostea zice – ai încredere, sunt cu tine, oriunde aş fi.
Pasiunea înseamnă plăcere sexuală, erotism, apropiere fizică, pasiunea te orbeşte. Dragostea e prietenie, e încredere, siguranţă şi linişte sufletească. Pasiunea îţi oferă trăiri intense şi te subjugă. Dragostea îţi înalţă sufletul, te face să-ţi doreşti să fii un om mai bun.
Ne dorim dragoste. Şi ne dorim pasiune. Ne dorim încredere şi ne dorim trăiri intense. Ne dorim siguranţă şi ne dorim fluturaşi în stomac. Ne dorim emoţii şi ne dorim împăcare sufletească. Ne dorim echilibru şi ne dorim să ne lăsăm purtaţi pe valuri de trăire. Ne dorim fericire. În ecuaţia fericirii, cea pentru care luptăm mereu, dragostea nu poate fi fără pasiune şi pasiunea nu poate fi fără dragoste.
Asta înseamnă idealism sau o realitate ce-ar trebui să fie firească?
0
Articol anterior
17 comments
poate fi pasiune si in ura??? in razbunare??? evident si in dragoste…
Există mai multe feluri de iubire spun mai înţelepţii greci: eros, philia, storge, agape. http://ro.wikipedia.org/wiki/Termeni_grece%C8%99ti_referitori_la_iubire De obicei le confundăm.
Cam în tot ceea ce alege omul, caută plăcere.
Imi place postul tau frumushk, felicitari, esti o femeie frumoasa si desteapta!
Placere e in ambele Ana…
Cam asta încercam și eu să zic 🙂
asa cum zici, pasiunea e „acum”, „prezent”, iar dragostea e pentru un timp mai mare, ptr viitor. se poate incepe de la pasiune si se poate ajunge la dragoste sau se poate incepe cu dragostea in sanul careia rasare pasiunea
…… se spune ca atunci cand cele 2 se intalnesc reultatul este „fara cuvinte”
Rosu, albastru…. mov? In diferite nuante? Si chiar tonuri. Diluate de timp….
Chestii amestecate….
Eu cred ca echilibrul perfect e greu de gasit, totul tine de nuante si de ce ne dorim fiecare de la un partener. Nu exista o reteta a fericirii perfecte, exista doar ingredintele potrivite pentru fiecare individ.
si daca nu ne dorim?
Pasiunea este egoista, dragostea nu!
… iar oamenii tot oameni raman (pe toata durata vietii lor).
… iar faptele tot fapte raman (pe toata durata vietii lor). 🙂
corect (aia cu faptele) … dar ele sunt doar o eventuala consecinta, nu motivatia in sine. daca nu-ti ucizi vecinul pe care-l urasti … asta nu infirma afirmatia „iti urasti vecinul”.
la fel, daca nu faci sex sau nu beneficiezi intr-un mod (de altii perceptibil) de dragoste … asta nu inseamna ca lipseste egoismul. pana si faptul ca TU (acel ego) oferi dragoste (fara nici un aparent beneficiu) … demonstreaza (inclusiv pentru tine) ca TU existi … si iote cum avem acea infima urma de egoism care contrazice teoria atat de frumusica.
rezumandu-ma la „om”, am definit un cadru in care afirmatia mea sta-n picioare … in timp ce afirmatia ta anterioara e o generalizare care ignora realitatea empirica. 😉
vecinu saracu si capra lui … 😀 ura mocneste dupa cum o hraneste fiecare, la fel e si pasiunea …; la baza poate fi o stare de bine, sa zicem de dragoste incipienta si apoi functie de cursul evenimentelor si caracterul personajului, se poate transforma in ura si pasiune, stari inrudite si cu altele; o mutatie tip „gremlin”, daca vrei …
de ce amesteci sexul cu dragostea! nu le intelegem inca, decat ca urmari … 🙂 putem oferi o stare de bine, un zambet care va trezi in celalalt, pe masura deschideri ce o are, tot o stare de bine ..; cu alte cuvinte, oamenii pot gestiona si folosi dotarile cu care s-au nascut in scopuri bune sau rele …
motivatia in sine este atingerea unui scop, respectiv placerea …; scop care incurajeaza sa iei de la cineva ceva prin orice mijloace la care ai acces fara sa-ti pese prea mult atat timp cat obtii ce vrei, iar daca situatia o cere putem da ceva la schimb, nu-i asa!
in genere afirmatiile pe care le fac, chiar daca imbraca un caracter general in ceea ce priveste oamenii, au la baza o experienta personala. 🙂
nu amestec nimic. am folosit cuvantul „sex” deoarece majoritatea oamenilor exact asta fac: amesteca. pentru ceilalti, cei care nu amesteca, e partea cu „nu beneficiezi intr-un mod (de altii perceptibil)” …
la modul general gandim asemanator … cu mica diferenta ca eu imi asum imperfectiunile care ma descriu ca om (ca individ dintr-o specie) … iar (imho) printre ele e la loc de cinste ego-ul. altruismul practic nu-i egal cu altruismul teoretic … oricat de mult ne-am dori asta, orcat de mult am vrea sa fie … fie si numai pentru ca nu traim intr-un mediu ideal. conceptele sunt constructii ideatice … menita sa poleieze o realitate care nu prea straluceste (non-stop).
asta insa nu inseamna ca si altii trebuie sa procedeze asemanator, ca eu as avea dreptate, ca altii gresesc, etc. … nu inseamna nimic mai mult decat cele scrise: e doar modul in care vad eu „egalitatea” dintre „teorie” si „practica”.
ps: asa, ca idee, as opina ca niciodata nu e vorba de capra vecinului … ci intotdeauna e vorba de propria capra. 🙂
daca nu amesteci, e bine! spor la studiu … 🙂
doar tu cunosti anumite detalii in ceea ce te priveste; eu nu sunt in masura sa comentez anumite afirmatii (desi uneori se pare ca o fac …, doar sunt om!) fiindca sunt ca si tine intr-o etapa de crestere-cunoastere-intelegere a unor aspecte reale din Realitate si nu din clone mental imaginate si dorite …
ps: capra nu-i nici a vecinului, nici a mea, nici a ta …; ne sunt date in arenda .. 🙂
Comments are closed.