Mi-e întotdeauna greu să vorbesc despre un eveniment în care pun așa de mult suflet încât, după încheierea lui, mă simt copleșită de o stare de epuizare și vid interior cumplit. Am trăit în zilele petrecute pe pajiștea de la Săpânța cât într-o lună întreagă, zile condensate în emoții și muncă și agitație și freamăt și stres și alergătură și bucurie și satisfacție și dezamăgiri și de toate la un loc. Viață, în toată plinătatea ei.
Drumul lung spre Cimitirul Vesel e un proiect, un vis al lui Peter, irlandezul pornit să promoveze România și tradițiile ei, constant pe drumul lui de ani de zile deja, determinat și hotărât să nu se oprească. Proiectul e la a șasea ediție, aceasta a avut loc pe 15 și 16 august 2015 în cel mai renumit sat din România, Săpânța, satul Cimitirului Vesel. Anul acesta tema festivalului a fost jocul tradițional pe care ne-am dorit să-l reînviem pe podeaua de lemn din mijlocul pajiștii festivalului.
M-am implicat în acest proiect ca și cum aș fi fost parte din el dintotdeauna, ca și cum ar fi fost visul meu, nu al altui om. Și mi-am potrivit pașii după cei ai lui Peter și am trăit evenimentul cu o intensitate extremă, așa cum fac cu toate lucrurile în care simt să dau, în mod voluntar, tot ceea ce pot, tot ceea ce sunt.
Zilele pe pajiștea evenimentului au fost intense, grele și frumoase. Fizic a fost o oboseală cruntă, cu dormit extrem de puțin, efort mult și puțin timp de tras sufletul. Cam așa cum îmi place mie să fie atunci când muncesc la ceva drag. Organizatoric, fire critică cum sunt, aș spune că se putea și mai mult, și mai bine. Omenește, am făcut tot ce-am putut noi – și au fost foarte mulți oameni implicați care au făcut eforturi enorme – să iasă lucrurile frumos. Și-au ieșit. Timp fain cu oameni faini. Ateliere meșteșugărești, muzică autentică, joc tradițional. Toate organizate într-un mic colț de rai, o pajiște la marginea satului, mărginită de pădure și de un mic pârâu, căsuțe de lemn acoperite cu pânză albă, o scenă – podea de lemn circulară și-un fus emblemă a festivalului, înalt de cinci metri, realizat special pentru acest eveniment. Un proiect realizat prin bunăvoința multor oameni care au pus mână de la mână și-au ajutat fiecare cu ce au putut, de la lemn pentru scenografie, la materiale publicitare, de la ingrediente pentru mâncare tradițională gătită pe pajiște, la timp mult și energie la cote maxime.
Festivalul a adus împreună oameni de-o calitate excepțională. Meșteșugari de-ai locului, oameni iubiți de oameni, grupuri de artiști, lăutari și horitori, vizitatori și iubitori ai tradițiilor. Dumitru Pop Tincu, ucenicul lui Stan Ion Pătraș, întemeiatorul Cimitirului Vesel, Moș Pupăză, meșter al marelui fus, Anuța Fintii, bătrâna de 90 de ani a satului care ne-a oferit un moment magic, cântând cu o voce incredibil de limpede și de puternică Hora Miresii, grupuri folclorice, Gheorghe Turda, Grupul Iza, Mircea Florian și tulnicăresele, Lee, artistul din Taiwan, și mulți, mulți alții, toți uniți de visul unui om nebun de frumos, Peter, irlandezul (în link e un interviu foarte fain cu el).
Peter, acest om cu o energie fantastică, cu o determinare și o încredere surprinzătoare, cu o capacitate organizatorică și o viziune impresionantă, acest visător optimist care insuflă, inevitabil, dorință de implicare celor din jur. Om bun, cu suflet senin, cu care am împărțit și momentele de magie, și pe cele de dezamăgire. C-au fost de toate, că doar lucrurile se înnoadă și se deznoadă într-un mod firesc, cum spune Peter.
Pentru mine, din punct de vedere uman, a fost un timp de-o calitate incredibilă. Am întâlnit oameni mulți și frumoși, entuziasmați și hotărâți pe drumul lor. Oameni cu spirit tânăr și senin, având în comun acest drag de lumea satului, de tradiții și cultură. Oameni care mi-au deschis ușa casei lor și mi-au oferit un pat și-o masă caldă și multă, multă omenie. Oameni cu care am stat de vorbă, oameni care mi-au umplut sufletul de recunoștință, de bucurie și emoție a întâlnirii. Oameni mulți și frumoși, împreună cu care-am scris o nouă filă din această poveste, a Drumului lung spre Cimitirul Vesel.
Peter ne-a dăruit acest lucru și lui trebuie să-i spunem, noi toți, un mare MULȚUMESC.
