Drumurile mele…

… duc azi iar la Puștiul cu soare în păr și seninătate-n priviri care stăpânește bucuros curtea bunicilor.
În autocarul care mă poartă pe șosele autentic românești, azi s-au adunat o mulțime de oameni… altfel. Laptopuri, cărți, playere… oamenii citesc, oamenii sunt preocupați de tehnologie, oamenii încearcă să salveze timpii ăștia petrecuți printre localități, adâncindu-se în ceva ce le face plăcere. Cred. Sau o fi doar nevoia de-a ține pasul cu tehnologia?
Să aveți sărbători așa cum vi le doriți. Cu pace, cu lumină, cu seninătate în suflete. Cu oameni dragi aproape. Cu bucurie. Să vă fie bine.
(noi o să avem sărbători copilărești, cu timp petrecut împreună, toate fiind dictate de entuziasmul neobosit al celor aproape cinci ani ai Puștiului. și nici că-mi doresc altceva. decât lumina din privirea lui.)