A trecut chiar o săptămână de când scriam primul post pe tema asta. Despre lucrurile alea mici și frumoase care dau avânt sufletului, bucurându-l simplu și autentic.
Azi simt să scriu iar așa. Cu inima zvâcnind a bucurie. Și mi se trage, desigur, iar de la oameni. Oameni cu care am stat de vorbă față în față – mi-am început dimineața discutând cu o femeie pe care mă bucur mult că am cunoscut-o pentru că m-a impresionat felul ei de-a fi, deschiderea, seninătatea și nonconformismul cu care trăiește, modul ei diferit de-a fi lider. Ahh, cât mă simt de norocoasă când cunosc altfel de oameni, apoi au fost oameni de departe care mi-au adus un plus de bucurie azi – mulțumesc, Andreea, mulțumesc, Dragoș -, oameni care au fost deschiși și receptivi la solicitările sau nevoile mele. Oameni, pur și simplu, oameni.
Când mă simt așa, ca și acum, norocoasă, mulțumită că pot să văd partea bună a lucrurilor, tot ce-mi doresc e să dau din bucuria mea și altora, să transmit mai departe, să fiu și eu de folos. Și voi încerca asta mâine dimineață, făcând sărbătorile mai îmbelșugate pentru cei șase copii ai unei singure mame. Că altfel, ce rost ar mai avea preaplinul sufletului?
Bun, spune-ți-mi și voi acum, ce-ați trăit frumos azi, ieri, zilele astea? Ce-ați întâlnit în drumul vostru, ce-ați simțit, ce v-a bucurat într-un mod senin, real?
0
Articol anterior
5 comments
Acum vreo patru zile am primit un cadou de la o dragă prietenă care nu ştie a tergiversa şi nu acceptă refuzuri. Nu voi avea cozonacii bunicii pe masă, de Paşti, dar voi avea un cozonac trimis cu suflet şi-un păhărel de pălincă să-mi aline dorurile. Şi voi reciti cele cîteva rînduri scrise de mînă, cu drag şi umor alături de desenele unei copilării în floare.
Ieri am fost sunat inopinat şi am plecat pentru cîteva ore undeva într-o comună lîngă oraş, unde-am cules flori şi am luat cîteva altoaie de liliac şi cîţiva bulbi de lalele şi narcise. Azi, pe seară, le-am plantat acasă, după ce-am săpat un pămînt tare ca piatra, nedesţelenit de ani buni. Nu pe toate, mai am cîteva lalele, că era deja întuneric – mîine am să termin operaţiunea.
Tot ieri, cînd abia mă întorsesem şi alaltăieri, am mai vorbit cu altă prietenă de aici din zona asta pe care unii – nu ştiu de ce – o numesc „virtuală” şi ne-am întins la taclale despre chestii tehnice. Iarăşi, surprize plăcute, pentru unul al cărui telefon sună poate o dată la două săptămîni sau chiar mai rar.
Astăzi am vorbit la telefon cu o altă bună prietenă – o femeie frumoasă, inteligentă şi ambiţioasă (şi mai multe chiar). Iar asta a fost o altă surpriză foarte plăcută. 😉
După cum vezi, mă mulţumesc cu puţin. Dar cum nemulţumitului i se ia darul, nu mă plîng. Mă bucur de ceea ce e, atunci cînd e. Mai ales de oameni. Iată ce-am trăit eu frumos zilele astea… 😉
>:D< abia astept sa povestim la o cafea.
și io, și io!!! 🙂
M-a bucurat enorm meciul de marti 🙂 O bucurie imensa, care poate fi intrecuta de doar un lucru, insa acel ceva mai are nevoie de o confirmare si apoi o dam pe baute 🙂
Hopa!!! A venit primăvara cu berzele ei? Păi, să fie într-un ceas bun, sănătate și s-ajungeți cu bine la linia de final… care e doar un alt început! Felicitări!
Comments are closed.