Coniac. Şi apă. Vermut. Prea dulce. Coniac. Cârcei prin suflet. Coniac. Şi apă. Şi coniac. Şi arsuri pe gât şi bulgări de ne-împăcare crescând în stomac. Şi coniac. Şi apă. Şi apă. Şi apă. Şi tăcere înafară şi urlete-n mine.
Parfum de femei dezlănţuite. Nebunie. Sâni fremătând a dor crunt de libertate. Fuste scurte, scurte, scurte. Picioare înfierbântate-ntr-un dans nebun al nevoii de evadare. Din sinele de zi cu zi. Suflete îmbătate de iluzia anormalului devenit pentru o clipă normal.
Învârtite de Maramu’. Şi Gaga. Dansează nevastă pe masă. Eternul Cătălin Crişan şi Dacă pleci. Joc. După pui de moroşan. Şi vals fals a la Baia Mare. Şi dance, şi latino, şi country, şi manele. Şi de ieri, şi de azi. Şi pentru vechi, şi pentru noi.
Şi zâmbete pe buze. Tristeţile unui sfârşit nesfârşit de lume revărsate-n priviri. Şi gânduri aiurea scrijelind sălbatic prin minte. Conştientizare a faptului că alcoolul nu spală, nu şterge, nu schimbă. Ca leoaica lui Nichita, ţi le-aruncă pe toate în faţă, înfingându-ţi colţii de gheaţă ai raţiunii direct în beregată. Necruţător. Fără posibilitate de a te feri, a te ascunde sau preface. Că e altfel decât e.
Nu. Nu poţi să fugi. Nu poţi să fugi de tine.
0
Articol anterior
6 comments
Nu poţi fugi de nimic. Te poţi dedubla însă, creînd fantoma unui alter ego care se uită la lume dintr-un alt colţ de realitate, lipsit de caleidoscopul iluziilor. A return to the animal within… O senzaţie de libertate provizorie, într-o lume cu cătuşe la neuroni.
Cel puţin la mine, funcţionează. Poate fiindcă vreau? Aştept detalii. 🙂
Da, poate fiindcă vrei.
Detalii… nu am! 🙁
Un calduros si intarziat la multi ani cu ocazia zilei de 1 martie!
O primavara frumoasa si o evadare placuta din ceea ce inseamna realitate! macar pentru cateva momente!
Mulțumesc. Toate bune și ție.
Nici nu trebuie să fugi de tine. De aici pornesc toate luptele iar în final ”rănitul” este același.
Soluția? Să înțelegi anumite nevoi, să vezi care sunt lipsurile reale și să le umpli exact cu ceea ce ai nevoie. Nimic din ceea ce ține de propriile puteri nu este imposibil.
Imposibilă poate fi înţelegerea. Dacă totuşi am înţeles, imposibilă poate fi acceptarea situaţiei, a sinelui. Iar dacă am înţeles şi am acceptat, poate fi totuşi imposibil să efectuăm tratamentul. Motivele? Multiple, uşor de recunoscut. Concluzia finală? Life goes on as-is… cu dorinţe, neîmpliniri, iluzii, frustrări, speranţe, regrete… şi prea puţine bucurii.
Comments are closed.