Fiecare om are nevoie sa fie apreciat. Sa-i fie recunoscuta valoarea. Sa i se dea incredere.
De ce suntem egoisti cand e vorba sa spunem o vorba frumoasa cuiva?
De ce ne e mai greu sa facem un bine decat sa nu facem nimic?
Ne dam usor inapoi de la orice presupune un minim efort… indeosebi atunci cand efortul nostru nu ne aduce nici un beneficiu personal… suntem egoisti prin simpla existenta sau cultivam aceasta „calitate” manati de conjunctura, de tot ceea ce ne inconjoara?
0
10 comments
De ce o fi oare mai greu sa faci ceva, orice, decat sa nu faci nimic? Fiindca chiar asa e!
Pentru un om activ, nu e asa, e innebunitor sa nu faci nimic, sa n-ai nimic de facut… si de prea mult „nimic” oboseste lumea, nu crezi?
Poate ca nu m-am exprimat eu chiar bine, vroiam sa spun ca si-atunci cand vrei sa faci o fapta buna intampini o gramada de obstacole… cred ca nu suntem deloc obisnuiti cu altruism, cu neinteres, cu sinceritate si punem sub semnul indoielii orice gest, judecam si cautam intelesuri ascunse pentru orice… noi, oamenii…
Am si eu o nedumerire. E o normalitate anormala sau e normalitatea normala? Sa stiu cum citesc.
Unor lucruri le sta bine asa, in incertitudine, nu crezi? Pana la urma, poate fi ce doresti tu sa fie!
Pentru mine… cred ca se ghiceste usor care dintre doua e, nu? Avand in vedere razboirea care respira in scrierile mele… prin ochii mei se vede o normalitate anormala acum… las insa o portita de scapare si astept ziua in care voi percepe totul altfel… normal. Hmm, problema e ca-i greu de definit normalul…
De ce fiecare om are nevoie sa fie apreciat? Asa este, nu ma indopiesc de asta, dar ma intreb de ce? De ce trebuie neaparat sa vina Terchea si cu Berchea, sa ma bata pe umar si sa-mi spuna, ce treaba minunata am facut, sau ca imi sta fabulos freza!
Oameni sunt egoisti. Toti sunt egoisti. Pana si un sot care aduce flori sotiei este egoist. Caci lui ii place ca sotioara lui sa fie fericita. Cand ajuti o doamna de peste 40 de ani, sa coboare scarile, o faci petnru ca iti place sa ajuti oameni.
Nu este rau sa fi egoist, atata timp cat egoismul tau bucura pe cei din jur. Dar cand egoismul tau te bucura doar pe tine, e scarbos.
Pentru ca suntem nesiguri, lipsiti de incredere, pentru ca suntem „incompleti”, pentru ca suntem dependenti de altii, pentru ca suntem slabi, pentru ca, pentru ca… etc. E frustrant uneori si, in cate un moment de asta, de razvratire, imi vine sa fac ca tine, sa nu ma doara nicaieri de nimeni si nimic!!! Si sa-njur, na!!!
Dar tac, ca-s slaba. Si toanta. 🙂
Cred ca cea mai mare boala de care sufera omeniarea, este frica. Am citit undeva ca e fain sa faci in fiecare zi un lucru care te sperie.
Ar fi interesant de citit un post, de la tine, stropit cu multe, multe organe sexuale. Gen Sodoma si Gomora, pana si cei ce joaca in filmele porno sa rosasca :-pp
In orice caz, linistea nu este o solutie….
Zici tu ceva interesant aici legat de frica… dar cred ca sunt atat de multe lucruri de care ne e (sau imi e) frica incat nu ne-ar ajunge viata daca am proba doar unul intr-o zi… si unele temeri oricum n-avem cum sa le ” anihilam „. Eu as zice sa facem mai des, chiar daca nu in fiecare zi, lucruri pe care nu indraznim sa le facem, desi vrem…
Cat despre postul ” impodobit ” cu perle, de-alea, de care zici tu, cred ca-s slabe sansele… ca sa fac asa ceva as avea nevoie de niste stimuli externi deosebit de puternici… de exemplu, ar trebui sa beau pana n-as mai stii de mine… in cazul asta, insa, ma indoiesc c-as mai putea scrie… 🙂 mda, nu stiu daca e posibil… 🙂
Oricum, multumesc, m-ai facut sa zambesc…
n-am inteles de ce cei care se presupune ca trebuie sa te iubeasca, sunt gelosi pe tine si cred ca, daca iti spun prea multe lucuri frumoase, ti se urca la cap…
Pentru ca suntem oameni doar? Si, cumva prin definitie, sa fii om inseamna egocentrism, egoism, limitare ? Pentru ca egoismul e mare stapan? Pentru ca si atunci cand daruim, o facem masurat?
Si totusi… vorbele acelea simple, venite din suflet, cele care, pe loc, lumineaza privirea celui ce-i sunt adresate… nu ne doare daruirea lor, dimpotriva, ar trebui sa ne inalte sufleteste… si asta sa ne faca sa le oferim mereu…
🙂
Comments are closed.