Tu treci indiferent (faptul că totul e FĂRĂ intenţie nu scuză şi nu face vinovăţia mai puţin reală) pe lângă o zi importantă a unui om căruia îi eşti drag şi apoi, pe stradă, pe lângă tine trece cu indiferenţă (faptul că totul e CU intenţie nu face tristeţea mai puţin amară,mai uşor de suportat) un om care îţi era drag. Tu uiţi, omul acela se preface că a uitat.
Asta o fi legea aia nescrisă care spune că toate, în viaţă, se plătesc?
0
7 comments
e mai usor de suportat asa nu crezi ?
Nu, nu cred. Azi nu pot să spun care soluție e bună, care nu…
🙂 zambeste atunci si lumea iti va zambi inapoi
Nu-i nici o lege, nimic. E doar proiecţia propriilor idei/dorinţe/temeri asupra unui eveniment aleatoriu.
În cazul de faţă, dacă acel om ţi-e cu adevărat drag, faci pe dracu-n patru, te dai peste cap de trei ori, pocneşti din călcîie ca Dorothy, ca să-i explici că a fost o eroare regretabilă şi neintenţionată. Dacă tu nu-i eşti la fel de drag(ă), o să i se rupă de explicaţiile tale şi atunci o să înţelegi adevărul; dacă înţelege şi iartă, atunci ai un prieten adevărat şi e cazul să iei măsuri ca să se vadă că preţuieşti acea relaţie.
Da, punct ochit, punct lovit.
Poate reușesc să dau din năsuc ca și Samantha… 🙂
Ah, cum am putut să uit tocmai de ea!? Mi-e teamă însă că răceala nu se prea potriveşte cu mişcatul din năsuc. 😛 Ia vezi tu cum scapi de ea şi-apoi poţi să încerci şi trucul Samanthei. 😉
[…] anastasiei, lui melly, laviniei, meşterului manole, pandhorei, biancăi, lunii betelunii, loredanei, lui lili3d, cellei, lui psi, lui octocat, danei, denisei, gabrielei, iuliei, dar şi tuturor […]
Comments are closed.