… tocmai de la Brașov, au ajuns azi la mine, purtând mantie enigmatică de expeditor necunoscut.
Am privit vreme îndelungată plicul și felicitarea din interior și-am încercat să-mi imaginez ce suflet a simțit urarea, ce mână a creionat frumos cuvintele, a lipit plicul și l-a pus la poștă, în timp ce se gândea la mine, un om necunoscut, de departe…
M-a bucurat gestul acesta, și mă bucură, și-ți mulțumesc frumos, frumos. Îți mulțumesc că ești aici, că citești ce scriu, că a contat, că ți-ai rupt din timpul tău pentru mine, că mi-ai scris câteva gânduri simple și frumoase… Nu știu cât de frumos voi reuși să trăiesc anul ce vine, dar cu siguranță voi încerca… Mulțumesc frumos, om bun!
(oameni dragi, seară bună să aveți. și-o duminică senină să ne fie!)
7 comments
Facă-se voia ta! 😉
Amin!
Ce frumos! 🙂
Da… și văd că nici nu vrea să se deconspire, expeditorul… plus că nu am nici o bănuială… e drăguț, dar e și intrigant… 🙂
😀 Unii se simt bine misteriosi! 😀
Ce gest frumos! Si oricum, putin mister nu strica, mai ales in zielele noastre, cand pana si lucrurile intime au ajuns in primetime la tv sau pe prima pagina a ziarelor! Imi place misterul, e ceva din alte timpuri! 😉
păi da, dar tot aș vrea să știu… 🙂
Comments are closed.