Henryk Sienkiewicz – Fără ideal

by loredana
7 comments

Unele carti, la fel ca si unii oameni, ne patrund adanc in suflet si ocupa acolo un loc numai al lor, pentru totdeauna. Fara ideal, cartea lui Henryk Sienkiewicz, e o astfel de carte. Pentru mine.
M-am regasit in Leon, marele invins al cartii, ca intr-o oglinda ce reda cu precizie trasaturi ale unui caracter bolnav ” de mania autoanalizei ” care incearca sa se ascunda chiar de sine insusi. E povestea cumplit de realista si mereu actuala a omului inzestrat cu capacitati intelectuale deosebite (” totul creste atat de frumos si navalnic, dar nimic nu da roade „) pe care le iroseste in incapacitatea lui de-a depune vreun efort real pentru a-si urni viata intr-o directie sau alta, directie care sa-l indrume inspre atingerea unui tel, implinirea unui ideal. E drama omului stapanit de-un scepticism extrem, condamnat la vesnica introspectie (” privesc, observ, critic – si uneori mi se pare ca prind esenta lucrurilor, dar de fapt sunt gata sa ma indoiesc si de asta „), problematizare si „despicare a firului in patru”, omul cu „inima infirma” care traieste si simte „stramb” si, desi are dorinte, vise si asteptari nelimitate, ” poarta in suflet un zero imens ” pentru ca, asa cum singur spune ” eu n-am nimic, nici un fel de convingeri, de credinte, de principii, nici un teren ferm sub picioare, caci mi le-au anulat gandirea contorsionata si spiritul critic”.
Cred ca insasi dragostea lui pentru Aniela e mai mult autosugestie decat sentiment real. Si pentru ca e un om care n-are, cu adevarat, nimic in viata lui, se agata de aceasta dragoste, cu atat mai mult cu cat e o iubire menita sa ramana neimplinita (singur recunoaste ca, daca Aniela ar fi fost libera pentru el, ar fi dorit-o mai putin), asa cum ” se agata oamenii de o craca, cand sunt suspendati deasupra prapastiei”. Finalul tragic al iubirii lui idealiste e perfect previzibil pentru ca tocmai implinirea acestei iubiri ar fi dus la disparitia, la anularea ei.
Pesimismul lui Leon e rezultatul nesfarsitei introspectii, a scepticismului si e ceea ce-l adanceste mereu in infinite intrebari, sclav al vesnicului „daca”. Insa, tot el e cel care-si gaseste si farama de speranta necesara pentru a putea continua jocul: ” ori poate ca dragostea este un izvor atat de imens de fericire, incat chiar si cea mai intunecata si tot este uneori intrepatrunsa de raze.”
Fara ideal – e o carte care respira tristete in toate paginile ei. Insa e o tristete plina de noblete, redata intr-un mod discret, autoironic. E o carte a cititorilor de elita, asa cum criticii Halina si Lech Ludorowski spun despre ea. Pentru mine, e o carte incredibil de realista, de mulata pe felul meu de-a fi, de-a privi viata. E o carte care mi-a patruns in toate ungherele sufletului si si-a castigat un loc de cinste in bibioteca inimii mele. M-a coplesit cu tristete dar, cumva, si cu un sentiment de usurare pentru ca, asa cum Leon o spune ” ca si mine e o intreaga legiune „. Slaba consolare, insa, ca si Leon, e singura pe care o am.

0

S-ar putea să-ți placă și

7 comments

DianaEmma 11 ianuarie 2011 - 11:51

Frumoasă descriere ai făcut cărții… mă face și pe mine să fiu curioasă să o citesc.

0
Reply
frmshk 11 ianuarie 2011 - 11:59

Merita. E profunda, e realista, e plina de intelepciune.
Insa asta e doar parerea mea… daca o citesti, chiar as fi curioasa sa vad si un alt punct de vedere…

0
Reply
Idealul e Fără ideal? « Ecoul tăcerilor 26 aprilie 2012 - 15:08

[…] De câteva zile, cineva (sau mai multe persoane) ajunge pe aici, pe blog, căutând insistent informații despre cartea Fără ideal a lui Henryk Sienkiewich și e direcționat la ceea ce-am scris, mai demult, despre carte, aici. […]

0
Reply
Anna 7 septembrie 2012 - 19:16

Intr-adevar e o carte minunata… imi place in special pentru ca ilustreaza atat de bine raul de sfarsit de veac, imposibilitatea aparenta a adaptarii intr-un nou secol ce se pregateste sa inceapa si totodata existenta unui individm, redata prin intermediul jurnalului, ceea ce confera cartii un caracter personal.

0
Reply
bibliodevafiliala3 14 noiembrie 2012 - 15:03

Mi-a plăcut mult Sienkiewicz. Această carte nu a ajuns la mine, încă. Ce am citit şi mi-a plăcut în mod deosebit au fost romanele istorice (Prin foc şi sabie, Potopul, Pan Wolodyovski) sau Quo Vadis. Am citit şi Familia Polaniecki, dar nu mi s-a părut atât de reuşită, dar asta a fost cu mulţi ani în urmă. Probabil acum aş vedea-o din alt punct de vedere. Sunt curioasă de cartea despre care ai scris. O voi trece pe lista mea 🙂

0
Reply
frmshk 18 noiembrie 2012 - 21:53

E deosebită. Una dintre cărțile care s-au mulat perfect pe sufletul meu. 🙂

0
Reply
Eugenia 24 decembrie 2012 - 13:39

„Fara ideal’.Raportand la viata reala, constat cu surprindere ca scriitorul cunoaste psihologia femeii in materie de dragoste, este uimitor…Am avut senzatia ca barbatii nu stiu niciodata ce se petrece in mintea unei femei pentru ca ei gandesc si simt altfel.Psihologii spun ca la femei creerul este constituit altfel decat cel al barbatului. Femeile respecta foarte mult dogmele crestine si cele sociale (cu unele exceptii, bineinteles) si pun mai mult pret pe latura spirituala a iubirii, pe cand barbatii prin forta naturii lor biologice sunt atrasi de fumusete, de dragostea fizica si mai apoi de cea spirituala, sufleteasca. Nu le pasa daca incalca regulile religioase si sociale, dar tot ei sunt cei care desconsidera o femeie usoara.

0
Reply

Lasă un comentariu