Să te uiți realist într-o oglindă, către tine însuți, e o tehnică folosită curent în exercițiile de autocunoaștere, vindecare emoțională, etc, treburi de-astea. Și-am încercat să fac jocul ăsta de multe ori, dar zău dacă-mi iese. Numai așa, pe dos. Dacă trebuie să scriu despre mine lucruri pozitive, care-mi plac, parcă-s scoase cu cleștele. Și curg, da’ curg valuri auto – criticile, de parcă se răstoarnă nu știu ce sac burdușit cu defecte.
Ehh, știu prea bine că-n ziua când am să încetez să fiu eu însămi așa rea și dură cu mine, o să-mi fie mai bine. Dar, parcă știe cineva că e sigur că o să vină ziua aia… Ei na! Faceți și voi treaba asta. Scrieți repede, ce vă vine în mine, fără să vă gândiți mult, 20 de lucruri de care sunteți mândri, în ceea ce vă privește. Și-apoi zece pe care le detestați. Mno, vă e la îndemână? Mie cam așa mi-a ieșit, acum o vreme, dintr-o suflare. Lucian, n-or fi intrat zilele în sac, nu? Și doar drumul e lung și logic să fie presărat cu tot felul de pietre sau… dărămâturi, de la atâta construit și surpat…
20 de motive să fiu mândră de mine, în ultimii ani (ordinea e pur aleatoare):
am luat licența cu notă mare la a doua facultate
am făcut față, greu, unui faliment urât
am pierdut mulți bani, dar am înțeles că nu banii contează pentru mine
am sărit cu parașuta, singură, de două ori într-o zi
am născut natural un copil. și ce copil.
am învățat cum se organizează un eveniment
m-am implicat în proiecte sociale
m-am împrietenit cu mulți câțiva oameni
și
zece defecte majore (într-o clipă s-au făcut chiar 15):
am multe resentimente
nu pot să iert ușor
sunt foarte nesigură
sunt (și) invidioasă
cred că sunt nedreptățită
trec dintr-o extremă în alta
renunț ușor – sau renunț prea greu
am așteptări foarte mari
nu am răbdare
nu am încredere în mine
sunt irascibilă
pesimistă, leneșă, încăpățânată, orgolioasă
(adaug poza asta să mai îndulcească tonul articolului. da’ e oricum din seria – râzi tu râzi, dar nu e râsul tău! numa’ așa, să fie diferența mare dintre aparență și esență. că, doar m-aș plictisi dac-ar fi lucrurile mai simple. foto – Diana Cherecheș)
Ok, mă duc să mă ascund sub o plapumă. Tare mi-e că nu găsesc una destul de groasă. Hai, vă pup, seară faină să aveți, fainilor! :*
14 comments
tu asa crezi, ca doar tu ai acele defecte? ele sunt UNIVERSALE :)… le are multa lume, le am si eu (pe toate, mai putin 4 si 5, cred).
asa ca fii pe pace, toate-s vechi, si noua-s toate; si nici macar nu e tocmai sigur ca sunt defecte 🙂
păi da, stai că n-am ajuns încă la partea aia cu stabilitul dacă ceva-i defect, sau, dimpotrivă, vreo calitate ciudat înțeleasă! :)) știu ce zici, și realist îți dau dreptate. dar zău că le simt pe toate, așa universale cum sunt, extrem de personale și de pregnante și obositoare și… gata, mă opresc.
seară faină să fie! 🙂
Si mie imi vine foooarte greu sa-mi gasesc calitatile, dar cand trec la lista cu defecte, nu ma mai opresc din scris (si apropo, sunt exact aceleasi insirate de tine)! :))) Cred ca trebuie sa facem pace cu noi insine! Poate vom si reusi candva!
Cum zice Lucian, o fi musai să revizuim, să vedem dacă-s defecte sau doar ni se pare… bat-o vina nesiguranță, mie aia-mi mănâncă zilele! 🙂
Aleas defecte? Pai alea-s parte din personalitatea umana in esenta ei , Lore draga! Pai arata-mi mie un ne-egoist sau rabdator sau…ce-ai mai scris pe acolo?ca am si uitat….aaa , pesimista,irascibila…whatever…haida deh! 😛 😀
Cat despre calitati…pai alea echilibreaza balanta si ca sa stea acul pe zero….cat ii colo e si dincolo…eu asa cred…
Sa ai o zi grozava! 😀
P.S. Ai vazut ca e senin si soare? Yes,yes,yes…. 😀
Așa o fi, cum zici… doar că fiecare le duce pe ale lui și de-alea se simte apăsat… ufff, măcar credeam și eu că-s niște balauri, acum veniți voi să îmi ziceți că-s doar… niște mici țânțari? :p
O zi cum o vrei, așa să fie. Și tare mulțumesc pentru tonus! 🙂
Pai eu asa vad si …simt , cumva , in ceea ce te priveste…E posibil sa am o perceptie gresita , nu stiu…dar vreau sa cred ca am dreptate! 😀
Fată dragă, eu am un singur defect: n-am nici o calitate! =))
Mno, nici n-ai cu ce să îți bați capul, în cazul ăsta! :)) Și totuși, lucrurile nu stau chiar așa…
Da’ nu crezi că-i mai simplu aşa? Ăsta sînt, altu’ mama nu mai face. Nu cer lumii să mă accepte cu forţa, da’ nici învers să nu fie. Mă consolez cu ideea că sînt alţii cu mai multe minusuri decît mine. 😉
Mă bucur să te văd zîmbind, chiar şi numai în poze. Şi nu-mi spune că nu eşti tu acolo, fiindcă nu-i adevărat şi ar trebui s-o ştii deja. 😉
Ei, da, mi-e mai ușor să zic că e doar aparență, dar probabil greșesc, mai am și eu momente în care râd sincer și firesc, nu forțat. Mno, gata, ajunge, că apoi nu mai am cu ce să mă apăr… :)))
Hahaha, te-am deconspirat! 😛 :))
Las’ că-ţi stă mult mai bine aşa, zîmbitoare – e molipsitor. 😉
Hehehe, la calități bifez: 2, 3, 5 (twice! :)) și 9. La defecte, toate – și-aș mai adăuga, dar parcă mi-s simpatică azi. 🙂
Te pupific! 🙂
Draga de tine!!! Hai să ne fim simpatice azi! Ne-o ieși? 🙂
Comments are closed.