Mândra Chic e o poveste cu mult suflet, cu multă muncă, multă perseverență și multă încredere în partea aceea senină și pozitivă a vieții. Mult frumos, da. Povestea Mândra Chic, atelierul – șezătoare, este parte din proiectul tarafagarasului.eu și este despre zestre contemporană românească, despre autenticitate, despre emoție și oameni frumoși. Depre stropul de magie care mai poate fi făcut în zilele noastre. Tricourile Faine sunt doar o piesă din puzzle-ul mișto al acestui proiect. Oamenii care lucrează în atelier recondiționează bucăți de țesături tradiționale, găsite cine știe pe unde în gospodării și le refolosesc într-un concept old – new, alături de mesaje contemporane, menite să stârnească emoții, zâmbete sau să spună ceva despre persoana care îmbracă un astfel de tricou.
Să porți un tricou fain Mândra Chic nu-i un moft de fashion, nici o banalitate. Îmi pare o poveste. Părticică din povestea mea personală. Am două tricouri Mândra Chic, le-am primit pe ambele, cu drag și recunoștință multă, de la Alina Zară Prunean (e un interviu tare fain în link), inițiatoarea acestui proiect, prima dintre Mândrele Chic.
Primul tricou – Suntem ceea ce iubim, e ca un fel de stigmat/mantră pentru mine. Cred sincer în acest mesaj. Cred că ne definesc sentimentele pe care le avem. Că vorbesc despre noi lucrurile pe care le iubim. Relațiile pe care le avem cu oamenii din viața noastră. Cred că e și bine, dar cred că e și rău. Că e ceea ce ne înalță, dar ne și afundă. Că de la oameni ne vin și cele bune, dar și cele rele. Și bucuriile, momentele de viață plină, dar și tristețile și durerile aprige. Dar da, cred că suntem ceea ce iubim, cum zice Nichita Stănescu.
Al doilea, e o poveste auto ironică de care cred că aveam nevoie. Muiere preaperfectă. Știu perfect că, orice aș face, perfecțiune nu există. Pentru că-n haosul lumii în care trăim, oricum ai fi, orice ai face, tot nu-i destul. Cineva, cumva, va fi nemulțumit. Eu voi fi nemulțumită. Poate că mesajul acesta e o lecție pentru mine. Că trebuie să învăț să accept lucrurile, limitările, dezamăgirile, faptul că nu-i responsabilitatea mea să mulțumesc pe toată lumea. Sau, poate e doar despre faptul că trebuie să mă accept pe mine așa cum sunt.
Ce bine că există încă oameni frumoși care născocesc povești frumoase pentru o lume mai frumoasă. Ce bine că întâlnesc oameni frumoși care fac lucruri și transmit entuziasm și încredere într-o lume mai frumoasă. Bravo, Mândra Chic, baftă multă pe mai departe!
3 comments
Da’ numa’ straie muiereşti face mîndruţa ceea? Că mie mi-ar face trebuinţă un ţol car’ să zică „om maimultcaperfect”.
=))
Ţucu-te de preaperfectă ce eşti! :-* >:D<
Ți-a plăcut, nu? :))
Și-un țol s-ar putea. Și pentru zmei sunt tricouri. Ba chiar și pentru balauri cu șapte capete. Doar că… ce folos, dacă-n realitate-s doar… șoricei?
Mno, ce să fac dacă-s… de neam bun, da’ nebun, cum scrie pe tricoul de mai sus? 😛
Daaaaaaaaaaaa, ce chiţăiala naibii în spatele ecranelor. Păi ce, toţi să fie balauri ca mine? 😛 :))
Las’ că nebuneala e numa’ bună la casa omului – vorbesc din experienţă proprie. =))