O zi plină.
- Dimineața începută cu o veste proastă, un drum s-a închis, unul pe care-l vroiam încă înaintea mea.
- Într-o discuție, vorbe spuse aiurea, fără sens, fără rezultat.
- Apoi, o întâlnire cu stomacul strâns, de surprindere, de neplăcută pierdere de sine, de emoție nefirească, nedorită.
- Într-o altă discuție, una despre vulnerabilitatea vieții în fața morții, cel mai frumos lucru pe care mi-l putea spune cineva – dacă tu ai păți ceva, aș avea eu grijă de Marc. Sper să nu fie cazul, dar cât de mult a însemnat pentru mine această reacție spontană, ahh!
- Mai târziu, un dar sosit prin curier, o carte, dar nu orice carte, una prețioasă.
- Și apoi încă un dar, sub forma a patru invitații la un eveniment, unul colorat și fain.
- O declarație a Puștiului strigată din mijlocul parcului – ești frumoasăăă, mami! – într-o zi în care eu mă simțeam oricum, dar nu așa.
- Spre seară, un mail cu aripi, întărind un punct de vedere, despre revolte și îndoieli și mers mai departe și încredere și siguranță.
- O întâlnire în care-i cedez locul unei persoane, îi vorbesc, și abia pe urmă-mi dau seama că e o persoană pe care-o cunosc, dar n-o recunosc. Cât de mult se schimbă oamenii, ahh.
- Fizic, mai mult oboseală, decât entuziasm creator de luni, și-o lipsă de motivație cruntă.
- Și-n plus, azi ne întoarcem la poveștile cu pirați, la purtarea ocluzorului, încă un pic de luptă pentru ochii Puștiului.
Ca-n viață, nu? La voi?
0
5 comments
Uneori am impresia ca traiesc intr-o zi cat traiam intr-o luna acum cativa ani..ai impresia asta oare o data cu inaintarea in varsta? Sau e in capul meu? Azi a fost una dintre acele zile..pline, pline ochi, pline ganduri..
Ziua ta pare o salata 🙂 ingrediente amare, unele surprinzatoare, altele dulci-acrisoare, altele colorate si atat, ah, iata si un viermisor..oare se face fluture?
Da, sigur, ce vârstnică ești, ufff!!!!
Zile pline, mai bine decât goale, totuși.
Fluturi… nu știu, cred că nu apuc să îmi dau seama…
O nouă sesiune de corecţie? Of! 🙁 Sper să fie mai scurtă şi cu efect pozitiv.
La tine tot a mai fost şi ceva bun azi. La mine drumuri, cheltuială (cerşit la maică-mea) şi – cireaşa de pe tort – război.
Da, o luăm un pic din loc iar, cu ocluzia… e mai greu acum, dar facem față, că e musai.
Altfel, război… e bun și el, nu?
Îmi dau seama că e mai greu, a crescut, îşi dă şi el seama de anumite lucruri, cei din jur reacţionează mai… dur, poate… Dar fiindcă scopul final e unul benefic, trebuie să îndure. Îmi pare rău că trebuie să treacă prin toate astea şi sper doar să înveţe să fie un om bun şi tolerant cu defectele şi problemele celorlalţi. Mi-ar plăcea ca şi ceilalţi să înveţe asta, însă din păcate nu prea se întîmplă pînă nu ajung şi ei în situaţii limită.
Cît despre război… nu, nu e bun, indiferent din ce unghi de vedere l-ai privi. Nu-l doresc, dar dacă altfel nu pot scăpa de rău am să-l duc pînă unde-l voi putea duce. Sînt şi eu un Divergent, după cum vorbeam cu Roxana aici. 😉
Comments are closed.