Nu.

Cât trăim învăţăm, se spune.
În plus, cred că singurul mod în care putem învăţa cu adevărat, e prin experienţe personale. Exemplele celor din jur ne sunt, de cele mai multe ori, nefolositoare.
Învăţ – mă străduiesc – să spun NU. Şi e a naibii de greu.
Raţional, ştiu foarte bine care e mersul lucrurilor, cum ar trebui să funcţioneze, când e cazul de NU categoric, când NU e doar un NU PREA, când poate fi vorba de un NU care înseamnă, de fapt, mai mult DA decât NU. Ştiu, văd şi înţeleg.
Mai greu e când trebuie să aplic raţionamentele astea. Întotdeauna am avut o problemă în a spune NU.
În a spune NU oamenilor care mi-au cerut ce nu vroiam să dau (şi ştiam că nu vreau să dau dar nu puteam refuza).
În a spune NU oamenilor pe care-i simţeam că profita de această „slăbiciune” a mea.
În a spune NU când orice alt răspuns ar fi însemnat renunţarea sau încălcarea unor reguli sau norme personale.
În a spune NU din diferite motive… de teamă – teama de anumite reacţii, teama de a rămâne singură, teama de a fi altfel decât majoritatea.
S-a întâmplat de prea multe ori ca, faptul că nu am putut să spun NU atunci când a fost necesar, lucrurile au generat în situaţii din care n-am mai ştiut cum să ies, s-au întâmplat lucruri pe care nu le-aş fi dorit, care nu au făcut bine, nici mie, nici altora…
Ca un copil mic, acum fac câte un mic pas şi exersez ceea ce am învăţat. Am impresia, uneori, că am depăşit un anumit stadiu şi apoi, se întâmplă să îmi dau seama că, după pasul înainte au urmat alţi doi înapoi. Dar măcar mă străduiesc. Şi îmi doresc să schimb ceva. Vreau să am tăria de a spune NU, clar şi răspicat!
Spun NU, desigur. Dar n-o fac cu hotărârea cu care aş vrea. N-o fac atunci când aş vrea. De multe ori, aştept până dă paharul pe dinafară şi doar atunci dau cu pumnul în masă. Şi ştiu că nu e bine aşa. Că toate reţinerile astea, toate frustrările, nu fac decât să răbufnească, la un moment dat şi atunci când se întâmplă nu mai pot să gândesc lucrurile perfect logic.
Voi, aveţi probleme în a spune NU? Vi se întâmplă să spuneţi DA când aţi vrea să fie NU, doar pentru că nu puteţi refuza un om, sau nu puteţi să vă împotriviţi voinţei unui om în ceea ce vă priveşte? Vouă nu vi s-a întâmplat să faceţi lucrurile pe care nu aţi fi vrut să le faceţi?