O dată în viață trebuie să ajungi la Hallstatt

by loredana
14 comments

De la Filzmoos la Hallstatt drumul cu mașina ne-a luat o oră, cei aproximativ 60 de km i-am parcurs prin sate pitorești, între munți, cele mai multe dedicate sporturilor de iarnă, cu pârtii la fiecare pas. A fost o excursie de-o zi pe care a meritat din plin să o facem pentru că micuța localitate Hallstatt , cocoțată la propriu pe versantul stâncos al muntelui, pe malul lacului, e extrem de pitorească, chiar și într-o zi semi-mohorâtă de iarnă.
Hallstatt este o localitate foarte mică în Austria Superioară, în zona Salzkammergut, pe malul sudic al lacului Hallstattersee, inclusă în patrimoniul Unesco, cu o mină de sare despre care se spune că ar fi cea mai  veche din lume.

Localitatea are o singură stradă principală, dispusă pe malul lacului, iar pe cealaltă parte, casele sunt construite pe vertical, pe peretele muntelui, despărțite între ele de străduțe extrem de înguste, în trepte, nu poți să nu te întrebi, plimbându-te pe acolo, cum găsesc oamenii modalitatea de-a se adapta la schimbări, la evoluție, dispunând de așa puține variante de dezvoltare… Hallstatt (1)Hallstatt (2)

Lacul cu apa foarte limpede e stăpânit de multe, multe înotătoare, lebedele sunt fascinante și pentru adulți și pentru copii, Puștiul meu cel curajos n-a mai vrut să plece de la pontonul unde ele se apropiau de mal și de oameni. Da, știu, sunt super obișnuite să facă acest lucru, nu mai sunt chiar sălbatice…Hallstatt (3)

Unul dintre lucrurile care m-au fascinat în orășelul ăsta au fost copacii crescuți de-a dreptul pe fațada caselor. Am căutat ulterior pe internet și am văzut că e vorba de peri, vara sunt plini de frunze și de fructe, arată mult mai încântător decât îmi imaginam eu, la prima vedere… și totuși, au plantat copacii la baza casei sau au construit casa la baza copacului? Prima variantă, mda.Hallstatt (4) Hallstatt (5)

Străduțele dintre casele satului cam așa arată. Extrem de înguste, vechi și totuși bine întreținute, parcă făcute să reziste, să reziste… cum au reușit să construiască așa solid pe teren atât de neprietenos, e greu de înțeles. Și de admirat capacitatea oamenilor de-a găsi soluții în medii vitrege. Hallstatt (6) Hallstatt (7)

Hallstatt are doar două biserici, una catolică și una evanghelică (cea din poza de mai sus) una așezată chiar pe malul lacului, alta sus, pe terenul abrupt al muntelui. Mi s-a părut interesant faptul că acolo, sus, la biserica catolică, este și cimitirul localității unde, din cauza spațiului mic, se fac deshumări la fiecare zece ani, pentru a face loc noilor sosiți, rămășițele trecând într-un osuar. Se cam pierde ideea de loc de veci…Hallstatt (8) Hallstatt (9)

Citeam pe net că, mai demult, calea de acces spre oraș era de pe apă… căsuțele de pe malul lacului au toate mici pontoane de acostare a bărcilor… acum, accesul se face cu mașina, printr-un tunel croit în munte, sau cu trenul… vara, de fapt din mai până în octombrie, un funicular te duce sus, la mina de sare, dar iarna accesul e restricționat. Hallstatt (10) Hallstatt (11)

Da, repet, tare mi s-a părut interesant ideea cu acești copaci… la fel și grija pentru patrupedele miorlăitoare. La foarte multe case am văzut sistemul acesta de ușițe speciale pentru pisici, cu scară atașată. Ingenios, nu? Hallstatt (12)

Biserica catolică, veghind (și controlând?) viața localnicilor. Apropo de localnici, n-am prea văzut oameni de-ai locului în ziua când am rătăcit noi pe-acolo. Doar o mână de asiatici în vizită. Știți că chinezii, fascinați de acest sătuc, au creat o replică la ei acasă, Huizhou se numește? Sunt convinsă că le-a ieșit, poate, ca imagine, construcții, peisaje. Dar au cum să reușească să copieze tradiții, un fel de-a fi? Hallstatt (13)

Copacul acesta, la marginea satului, părând așa stingher, n-am știut care-i ideea lui. Am văzut apoi, în alte fotografii că, vara, adăpostește la umbra lui o terasă, și, sub coroana stufoasă, chestiile astea colorate par niște lampioane…

Mi-au plăcut tare mult fotografiile pe care le-am găsit pe net cu Hallstatt – mica perlă a Austriei – în anotimp verde, ca și poveștile altor oameni care-au vizitat localitatea și vă recomand și vouă câteva:

În ultima fotografie din acest articol, se vede cel mai bine cum arată o casă împodobită cu un copac.

O perspectivă frumoasă găsiți și aici, puteți vedea chiar și craniile pictate…

Un articol detaliat și poze superbe cu Hallstatt înflorit, pe travelinghawk.me.

0

S-ar putea să-ți placă și

14 comments

Bia 9 februarie 2014 - 12:31

Cat de tare e ideea cu copacii!!! Stii ca si pe la noi se practica cu vița de vie? Dar arata intr-un mare fel cu coroanele copacilor, superb!

0
Loredana 9 februarie 2014 - 19:31

Ai văzut cât de spectaculos arată cu ei verzi, da? Ce mult înseamnă că n-au renunțat la ideea de verde, chiar dacă spațiul nu permite prea multe…
Da, normal, vița de vie crește la noi și pe blocuri, mereu m-am întrebat dacă oamenii nu-s deranjați de lipsa de lumină – asta e valabil și la Hallstatt. Mai sunt și casele îmbrăcate-n multă verdeață de-aia cățărătoare – zău dacă știu cum se numește… dar la noi nu-i chestie de tradiție, sau ceva de genul…

0
Sonia 9 februarie 2014 - 13:14

Acum câteva zile postam pe blog un fel de puzzle. Chiar dacă nu este rezolvat în totalitate vei putea ghici ce ascunde: o imagine din Hallstatt. 🙂 Și dorința mea de a ajunge anul acesta acolo. Doar pentru că am văzut niște poze pe internet. Citind articolul tău constat că am avut un gând bun. 🙂

0
Loredana 9 februarie 2014 - 19:37

Așa să fie!!! Și pe lângă Hallstatt – că, totuși, e un orășel care nu necesită mai mult de o zi, două – călătoria poate cuprinde alte multe locuri frumoase, Austria e superbă!!! Ahh, ce-mi plac planurile astea!!!

0
liliana radulescu 9 februarie 2014 - 16:37

Frumoase pozele tale!Eu am fost vara;biserica catolica era in renovare,asa ca peisajul era putin stirbit de macarale si schele,dar numai putin…Fata de minunatia locului nici nu avea importanta!Visez sa ma reantorc candva si sa stau mai mult!Si mina de sare e spectaculoasa:)

0
Loredana 9 februarie 2014 - 19:39

Da, și acum era acolo o macara care deranja un pic, prea frumos totul în jur, ca să mai aibă loc așa ceva… cred că vara e mult mai spectaculos, natura verde mereu e mai frumoasă, mai caldă, mai primitoare!
Să fie cu împlinirea visului! Eu simt că sunt așa de multe locuri în care vreau să merg, că tare rar mă gândesc să mă reîntorc într-un loc. Simt că n-am timp, n-am destulă viață pentru câte aș vrea…
Mulțumesc de vizită, de comentariu, de tot! 🙂

0
Drugwash 9 februarie 2014 - 20:31

O explicaţie pentru prezenţa copacilor ar fi că rădăcinile lor ajută la stabilizare, prevenind eventuale alunecări de teren, avînd în vedere localizarea. Şi la mine sînt cîţiva corcoduşi în faţa casei pentru a opri tasarea pămîntui, fiindcă acolo a fost o groapă de bombă din WWII (pentru care trebuie să „mulţumesc” prietenilor americani care ne-au făcut praf şi pulbere rafinăriile şi au mai şi „greşit” ţinta).

0
Loredana 10 februarie 2014 - 08:16

Da, e foarte logică ideea de stabilizare, mai ales că toate-s construite acolo pe verticală… se pare că au reușit să îmbine frumos utilul cu plăcutul…
Uite un articol despre ce zici tu – http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/lovim-ploiestiul-murim-incercand-s-o-facem

0
Roxana Farca 9 februarie 2014 - 22:37

M-ai facut sa imi fie (IAR!) dor de Hallstatt. Multumesc si pentru trimiterea catre articolul meu! 🙂

0
Loredana 10 februarie 2014 - 08:17

Da, cred, am văzut că e un loc important pentru tine! 🙂 Eu mulțumesc, m-am delectat – așa cum o fac de multe ori – cu poveștile din lumea mare… 🙂

0
Iuliana 10 februarie 2014 - 07:46

Splendide locuri si fotografii. Nu stiam de satucul asta.
Foarte interesanti copacii si scarile pentru pisici 🙂

0
Loredana 10 februarie 2014 - 08:19

Sunt atât de multe locuri frumoase în lumea asta, că mie mi-e inevitabil să simt așa o nedreptate ciudată pentru faptul că nu voi reuși să văd nici o parte infimă din ele. Și tot nu ne rămâne decât să încercăm…
Zi frumoasă!!!

0
Călătorii la Singular » Filzmoos şi împrejurimi: 22 de experienţe alpine 15 martie 2014 - 23:01

[…] În împrejurimi. Din Filzmoos la Hallstatt sunt 60 de kilometri. Nu am mers, fiindcă în acea zi m-am trezit de dimineaţă cu cheful […]

0

Comments are closed.