Paiul lor și bârna mea

by loredana
4 comments

Aș vrea tare mult să mă pot uita într-o oglindă a sinelui, clară și reală, fără farduri sau alte măști, să mă pot uita într-o oglindă pieziș la mine și să mă văd fără a-mi putea întoarce capul, nu mai hidoasă, nu mai frumoasă, ci exact, dar EXACT așa cum sunt.
Aș vrea tare mult să nu (mai) fiu nici atât de critică cu mine, precum sunt, dar nici atât de indulgentă pe cât am tendința. Să reușeșc să fiu realistă, dar nu doar să judec, ci și să apreciez. Iar cât despre acceptare, simt că-i miezul în jurul căruia m-agit, dar nu-l ating.
Aș vrea tare mult să-mi văd bârna din ochi, înainte de-a mă împiedica de paiul din privirea altuia. Să mă lovesc de ea și să mă doară, să-nțeleg că trebuie s-o alung, să-mi limpezesc privirea înainte de-a cere alcuiva să (mă) vadă clar. Și-atunci când cineva mă vede, să nu-mi fie frică.
Aș vrea tare mult ca viața să fie mai mult despre acceptare, decât despre războire. Să fie despre seninătate, nu despre furtună. Sau, dacă nu se poate, măcar să am capacitatea de-a trece prin ele fără să simt că mă afund, că mă pierd, că uit că sunt cineva și-ajung să simt că e inutil orice gest.
(de ce trist? pentru că viața nu-i (numai) despre bucurie și lucruri realizate ușor, pentru că-i (și) despre lacrimi și pierderi și tristețe, pentru că nu pot să scriu pozitiv dacă sunt un om al contrastelor și-n mine se zbat lumi întregi, pentru că simt să scriu și când sunt tristă (sau mai ales atunci) și-am nevoie să scriu și-mi curg cuvintele direct în taste, pentru că-s vorbe care sufocă dacă nu-s rostite, pentru că-i viață, așa cum e și e ăsta singurul mod în care știu și reușesc eu să fac față. așa că, o să mă iertați dacă nu-s pe-aici articole senine, despre bucurii și viață lină, dar mi-s lacrimile-nfundate-n barbă și bârna din ochi zău că nu mă lasă acum să văd limpede.)
Ateliere de reparat oameni, știți?

0

S-ar putea să-ți placă și

4 comments

Imperfect woman 7 mai 2014 - 22:08

Gata, hai la mine in brate!!! Ne reparam reciproc, zic eu!!!
Trimit eu o mie de ganduri bune, mult soare si o mare de speranta!!
Te pup de o mie de ori, femeie minunata!!! 🙂

0
Reply
Loredana 8 mai 2014 - 07:53

Mda. Ar fi bine să se poată așa… dar știm că, de fapt, noi pe noi trebuie să ne reparăm, ca să putem să fim bine și cu alții. Vestea bună e că toate trec, implicit cele rele…
Sper că ți-e bine, pe unde ești, Ella! Te pup și eu! Și-aș vrea ceva vești…

0
Reply
childagain 7 mai 2014 - 23:07

Să-ți spun un (mare) secret: toți avem nevoie să fim reparați puțin ! Și, vestea bună este că, pe ici pe colo, ne mai putem ajuta reciproc cu câte un șurub… 🙂

0
Reply
Loredana 8 mai 2014 - 08:05

Doar că nu prea recunoaștem, nu? Sau nu facem mare caz din asta, luăm lucrurile cum sunt și mergem mai departe…
Mulțumesc. Mi-ar trebui niște șuruburi, ce-i drept.

0
Reply

Lasă un comentariu