Unul al meu, pe care-l cresc de mai bine de cinci ani, tot învățând de la el, crescând împreună cu el și altul, la creșterea căruia am ajutat, cu vreo douăzeci de ani în urmă, fratele meu cel mic, de la care tot învăț despre viață, deși am un deceniu mai mult, în bagaj, decât el. Doi Puști frumoși. Unul care-aș vrea să-i semene celuilalt. Să fie un spirit liber, încrezător, senin. Să creadă în el, în viață, în oameni. Să îndrăznească, să viseze, să aleagă să fie actor pe scena propriei vieți, nu spectator.
Doi Puști frumoși pe care-i leagă o relație frumoasă, deși se întâlnesc rar. Se vede și în desen, nu-i așa? Apropierea și dragul, și tare mă bucur pentru asta. Desenul e făcut de-o altă mână de familie, de sora mea cea mică. Da, știu, are mult talent și s-a cam dus tot la ea, eu nici liniile drepte nu le trag prea drept, numai bine, măcar să fie cu folos acolo unde-i! Poza după care-a fost făcut desenul e de anul trecut, dintr-o vizită la Cluj. Frumos moment. Frumoși copii. Frumos talent.
2 comments
wow, ce bine e redata poza in creion. 🙂 si ce dragalasa e. felicitari pentru o familie asa frumoasa si talentata. 🙂
mulțumesc! te pup, tomato! :*