Ana – Roșcata își dorea mult anul ăsta o altă ediție de Xmas gift Xchange și cochetasem cu ideea asta o vreme, ziceam c-aș putea eu, pe blog, să mă ocup anul ăsta, mă gândeam c-ar fi numai bine, o modalitate de resuscitare a magiei, spiritului de Crăciun…
M-am gândit și m-am răzgândit. Mi-am zis ba că ar fi frumos, ba că mâna de oameni de-aici, de pe blog, n-ar vrea să se implice, și-alte de-astea, ba că merită, ba că nu găsesc în mine resurse pentru a mă ocupa de asta…
Apoi am lăsat-o baltă, nu c-aș fi înțeles ceva, dar am decis să nu mai lupt împotriva a ceea ce este, să las să treacă, pur și simplu. Ei, ce mai, trebuie să mă împac cu ideea că, pentru mine, sărbătorile-s poveri, nu binecuvântări. Da’ trec.
Așadar, în loc de jocul acela, am pregătit niște cutii, mici daruri pentru oameni frumoși și buni, sunt gata de drum, a ta, Dragoș, a și plecat azi, în vreo două zile sigur ajunge… Cu-ale voastre, Ana, Ella, poșta română (nu vreau să scriu cu litere mari!) mi-a cam dat bătaie de cap…
În altă ordine de idei, dar în aceeași poveste, deși Puștiul își dorea mult, am hotărât să nu avem nici anul acest brad acasă, va fi doar cel de la bunici, tradițional. Și-n loc, că el are nevoie de magie și e musai să mă străduiesc s-o inventez, ne-am jucat două zile și-am pregătit un mic decor de iarnă, cu brad și multe cadouri, desigur… pe frigider. Necostisitor, ecologic. V-arătăm:
Hârtie colorată, carton, lipici, pastă de modelaj, acuarele, bandă magnetică, foarfeci și alte ustensile și, desigur, multă gălăgie. Asta ne-a ieșit. O fațadă a frigiderului încărcată cu magie. Și-o fereastră cu lumină, cum altfel? Avem și reni aduși de mami tocmai din țara Moșului… Râde, se distrează cu instalația brăduț, așteaptă cadouri sub frigider (bine, speră că Moșul va rătăci și aici un cadou, nu doar sub bradul de la bunici). E bine, zic.
15 comments
Faci tu cum faci şi mă trimiţi într-o zonă mult prea sensibilă a sufletului meu… De s-ar putea transmite direct simţirile aşa cum sînt ele, încărcate de amintiri, ar fi simplu de explicat. Dar aşa, nu ştiu unde aş găsi cuvintele potrivite. Şi nici măcar privirile nu sînt posibile. Doar un huguleţ mare-mare-mare, chiar şi acela virtual, din păcate…
Dragoș, știu foarte bine ce zici. Uneori, nici n-au rost cuvintele, mai bine lăsăm lucrurile așa cum sunt. Ce? Crezi că mai putem schimba ceva… ia să privim noi înainte, la naiba, măcar din când în când. Trebuie să fie ceva acolo. Trebuie.
Uite, pentru bucuria lui, trebuie să mă bucur și eu. Și, chiar dacă nu vreau și e greu să recunosc, nu mi-e așa indiferent pe cât aș vrea…
Ştii tu, am mai spus-o… fiecare lucru la vremea lui. Ce-i acum în mintea mea, nici nu vrei să ştii. Precum artificiiile ce brăzdează haotic cerul, scăpate de sub control – aşa mi-s gîndurile. Nu cred că aş reuşi să mă fac pe deplin înţeles decît poate dacă mi-aş scrie memoriile. Nu c-ar fi ceva extraordinar şi nemaivăzut, dar toate se leagă într-un unic fir, acela al unei vieţi alunecate pe lîngă matcă.
Dă-i voie bucuriei să-ţi inunde sufletul, fii şi tu copil odată cu Puştiul. Fii copilul care vrei să fii, nu cel care ai fost! Fii acum copil, odată cu el, simte odată cu el, bucură-te şi crede odată cu el! Anii trec atît de repede… atît de repede…
Ehh, bucuria nu prea mai reușește să răzbată și se pare că pofta nici nu vine mâncând, în cazul ăsta.
Nu sunt omul care aș vrea să fiu, copil, nici o șansă nu mai e. Chiar nu mai e. Și poate ar trebui doar să mă împac cu ideea.
Sau poate doar trebuie să dai uşor perdeaua la o parte ca să vezi ce-acum ţi se ascunde sau pare doar o formă nedefinită. 😉
Never say never, ştii că la bătrîneţe omu’ dă în mintea copiilor – ţi-o spun din proprie experienţă. 😛 😀
Ce dragut si fericit e Pustiul!
Felicitari pentru faptul ca-i inspiri inca de mic un mod de viata echilibrat (nu stiu daca m-am exprimat bine :D), se vede ca se poate bucura si de lucruri simple si totodata speciale. Ma gandesc ca v-ati distrat bine confectionand bradutul si celelalte ornamente.
Am cautat si eu in perioada asta idei pentru un altfel de brad, o sa vad ce varianta ramane in final 🙂
O zi linistita si senina!
Puștiul e un copil mai înțelegător decât cred eu, de multe ori.
L-a întrebat bunica lui azi, c-a venit în vizită, de departe… vrei să mergem la Mc Donalds? Și el… nu, nu mergem, nu mâncăm mâncare de acolo că mi-a explicat mami că au pus multe soluții în ele să miroasă așa tare, dar nu sunt sănătoase… Copil, Mc Donalds, nu?
Echilibrat zici? Nu e. Dar mă străduiesc să fac bine, ce fac. Nu-mi iese, dar tot încerc.
Ultima poza da un inteles cu totul nou expresiei „viata de noapte”… 😀
e delicioasă, așa e…
Iiii, ce fericit e Pustiul! Cred ca asta e cel mai important lucru in perioada sarbatorilor: a fi si a va bucura impreuna! Pe mine ma bucura enorm bradul impodobit, nici prin minte nu-mi trece sa las sa treaca sarbatorile fara brad, prin urmare il fac inca de la Sf Nicolae. :))
Da, știu bine ce spui… și pentru noi, bradul e simbolul sărbătorilor și de asta mi-a și fost așa de greu să renunț la a face și acasă unul. Puștiul va avea brad, îl vom împodobi împreună, la bunici, acolo vom fi de Crăciun, oricum…
Ce frumos este bradutul de pe geam….si tot ce ati facut pe frigider…. 😀
Mno , hai ca Mosul poate sa uite o jucarioara ratacita si pe sub frigider….eeeee!!!! 😛 Uite si tu: cum sa rezisti la asemenea mocuta de smecheras vesel? 😀
Păi da, cred că va fi musai, când revine din vacanță, de la bunici, unde chiar o să aibă anul ăsta parte de multe cadouri, să găsească ceva și lângă frigider, dacă așa e povestea acum… Păi nu pot. Cumpăr cadouri, doar pentru el, de două luni deja… :))
😀 😀 😀 Un baietel norocos!
[…] Iar ieri, am aflat ca a sosit si cadoul de la Loredana […]
Comments are closed.