Praga, iarna?

Din lista aia a lui 2012, Praga a rămas pe dinafară. De două ori am făcut rezervările, de două ori le-am amânat, ultima dată, pentru o perioadă nedefinită. Acum însă mi-au mai rămas doar două variante și sunt obligată să aleg una dintre ele. Având în vedere faptul că am plătite trei nopți de cazare plus masa, că voucher-ul mi-e valabil până în luna februarie 2013… ce fac? Ori merg să vizitez Praga iarna ori… renunț. Aproape că nici una dintre variante nu-mi spune mare lucru… fiecare-și are bilele ei negre.
O variantă ar fi să-mi petrec ziua de naștere – de azi într-o lună – pe străzile înghețate ale orașului cehesc, să mă prefac că nu-mi displace din tot sufletul iarna și frigul și hainele groase în care mobilitatea e dată la nivel minim, exact pe măsură entuziasmului. Brrr, când mă gândesc c-ar trebui să-mi petrec ore bune pe-afară, înfofolită în fulare și că n-aș putea să mă feresc de vântul ce mi-ar șuiera arii de groază la ureche, parcă-mi trece tot dragul de vizitat, de cunoscut, de văzut, de simțit, de tot…
Apoi… se zice că luna ianuarie nu ai ce să vezi în Praga pentru că e lună… neturistică. Păi cred că asta mi-e mie atuu, nicidecum bilă neagră. Să fie pustiu orașul, să mă lipsesc de îngrămădeală, să nu mă împiedic la fiecare pas de-un vizitator a toate cunoscător, să mă simt ca un copil pierdut pe străzile goale ale unui oraș părăsit… ahh, tare-mi sună bine. Și, la cât de mult îmi doresc să vizitez Praga, acum, de sub plapumă, mai că simt c-aș fi capabilă de sacrificiu…
Pe de altă parte, aș putea să renunț, aș pierde banii investiți și aș câștiga… stat la căldură, hibernare de iarnă, molcomă așteptare a primăverii.
Voi, ce mă sfătuiți să fac? Iau taurul de coarne și înfrunt iarna – aia cu grade multe sub minus, cum se zice că e pe-acolo – sau șed liniștită – vorba vine, liniștită – acasă și mă uit la pozele altora din Praga și salivez, ce naiba?!