Scrisoare pentru mine însămi

În a doua parte a unei emisiuni la care-am vorbit despre ShoeBox îi spuneam – îi promiteam, de fapt – Anei, interlocutoarea mea, că-i voi scrie anul ăsta o scrisoare lui Moș Crăciun, în care, de altfel, nu mai cred de prea mulți ani.
I-aș scrie Moșului, dacă aș crede că e în puterea lui, că-mi doresc să fiu un altfel de om. Să se schimbe ceva, cu adevărat să se schimbe, în mine. Modul ăsta prăpăstios de-a vedea lucrurile, modul ăsta furtunos de-a le trăi, simți. Mi-aș dori, dacă ar fi ceva de bifat pe o listă, să am capacitatea de-a mă detașa mai ușor. De-a pune pe-aceeași linie gândurile cu sentimentele. De-a accepta ceea ce nu pot schimba, ceea ce nu ține de mine. De-a aștepta mai puțin de la alții, de-a mă mulțumi mai mult cu mine însămi.
Cred că bietului Moș Crăciun i-ar fi greu să-i facă față cererii mele, mai bine mi-ar aduce un parfum nou, nu? De-asta nici n-am să-l forțez la ceea ce nu poate. Așa ar trebui să fac cu toate-n viața mea. Să stau locului și să nu mai cer. Dar spune-i sufletului s-asculte de minte. Cum?
M-am tot gândit la asta însă nu am ajuns la nici o concluzie. Nu-i pot scrie Moșului. Nu pentru că nu mi-aș dori lucruri multe, pentru că n-aș putea bifa ceva acolo, pe o listă. Aș putea. Aș putea să-mi doresc cărți, un calculator nou sau niște bilete de avion, desigur.  Însă mi-e mult mai firesc, de multă vreme, să-mi procur singură lucrurile pe care mi le doresc, pas cu pas, fără să aștept ca ele să vină de la alții, cu atât mai mult cu cât, pe o listă a importanței, toate, dar toate cele materiale sunt undeva la capăt, nicidecum printre priorități. Plus că, material vorbind, nu-mi lipsește chiar nimic, adică, n-am nevoie de tare multe lucruri și strictul necesar există. Așadar, nu-i pot scrie deoarece simt eu că ceea ce-mi lipsește mie, nu Moșul e cel care-mi poate aduce sau da. Eu singură trebuie să caut, să găsesc, să rezolv, să-mi ofer. Așa că scrisoarea e pentru mine însămi.
Dragă Loredana,
Aș vrea, măcar acum, când toată lumea e cuprinsă de freamătul sărbătorilor, să fii un pic mai blândă cu tine.
Să te uiți în oglindă și să vezi că ochii-ți sunt albaștri, nu ai de ce să vezi totul cenușiu, chiar nu e.
Să te împotrivești mai puțin și să îți dai voie să vezi bucuria din lucrurile pe care le faci, în care te implici.
Să înțelegi că, așa cum ți se spune, faptul că îți pui așa de multe întrebări, are și o parte pozitivă, înseamnă că știi că se poate mai mult și cauți.
Nu ai nevoie de minuni care să te transforme într-un alt om, tu singură trebuie să găsești ceea ce îți e necesar ca să îți fie mai bine.
Încearcă să schimbi ceea ce te face să suferi, dar învață să vezi și ceea ce e bun în tine, și fii mândră de ceea ce ești!
Lasă să plece de la tine valul năvalnic de sentimente negative care te copleșesc, și umple-ți sufletul cu drag, acceptare și înțelegere.
Dăruiește(-te) în continuare, dar străduiește-te să nu mai ai așteptări nerealiste care duc mereu la dezamăgiri.
Uită-te atent în interiorul tău și dă-ți voie să apreciezi sertarele pline ale sufletului tău, fără să fii mereu copleșită de cele goale.
Visează mult, crede în visurile tale, chiar dacă numai o parte din ele ajung să devină realitate. Tot e mai mult decât nimic.
Înțelege că, a fi puternică nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să fii în stare să te ridici și să mergi mai departe.
Loredana, știu că dorința ta cea mai mare e să ajungi să simți că ești pe drumul potrivit și să îți fie bine ție cu tine! Sper că anul ce vine, Moș Crăciun, Dumnezeu, sau cine-o fi responsabil, să-ți împlinească dorința. Sau, mai bine, îți doresc să fii tu, singură, capabilă să găsești ceea ce cauți. Și știu că ești capabilă! Așa că, mergi înainte.
Cu drag,
Un alt tu.
(ahh, de-aș reuși să fac și pe jumătate din ceea ce scrie mai sus, tare bine mi-ar fi…)
(voi, ce scrisori/dorințe aveți?)