Fiecare dintre noi, dacă ne uităm un pic în jur, vedem femei pe care le admirăm, de la care învățăm, femei cărora ne-am dori să le semănăm, femei – locomotivă care trag după ele lumi întregi, femei care schimbă ceva în bine în jurul lor.
Cunosc câteva astfel de femei. De la unele am învățat de-a lungul anilor să privesc în mine însămi, de la altele am primit exemplu de determinare și încredere, de la unele am înțeles că nu e un capăt de țară să ai vulnerabilități, de la altele încerc să învăț să zâmbesc mai mult și să mă tem mai puțin. Sunt femei pe care le respect pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac. Sunt femei pe care le admir pentru frumusețea lor, a sufletului lor.
M-am gândit să le rog să se dezvăluie aici, așa că pregătesc ceva prețios și special.
O serie de mini interviuri sincere și deschise despre SENS și ESENȚĂ de femeie.
Am spus-o și o mai spun. Îmi place că sunt femeie. Simt că e o binecuvântare care vine la pachet cu multe provocări, fără să fie nimic banal. Ceea ce mă definește e tocmai faptul că în ciuda fricilor și a nesiguranțelor, îndrăznesc. Îndrăznesc să cred în visurile mele și încerc. Încerc să mă arăt așa cum sunt, vulnerabilă, să nu mă ascund după o mască de fier, încerc să-mi asum cine sunt și cum sunt și să fiu recunoscătoare pentru fiecare moment în care găsesc determinare și nu renunț la ceea ce-mi doresc să duc la îndeplinire.
Cred că femeile din România, indiferent dacă vorbim de femei-persoane publice sau de femei care își duc traiul departe de lumina reflectoarelor, au o combinație fascinantă de forță și vulnerabilitate. Forța care le dă capacitatea incredibilă de asumare a ceea ce sunt și a ceea ce le e dat să trăiască și vulnerabilitatea pe care au curaj să o lase să se vadă și care le întregește într-un mod unic.
Știm cu toții exemplul femeii-forță din literatura noastră, Vitoria Lipan, portretul femeii puternice din lumea arhaică. Dar, mai mult de atât, cred că eroinele adevărate trăiesc în mijlocul nostru, cu noi, mamele, bunicile și surorile noastre, femei frumoase prin tăria cu care primesc provocările vieții.
Dacă e ceva care cred că necesită îmbunătățire, e încrederea în sine a femeilor din România. Am fost lipsite prea mult timp de încredere în sine, în forțele proprii, în visurile proprii și acum asistăm la un fel de proces de vindecare, de asumare a ceea ce suntem. Și e bine.
E bine să fii femeie în vremurile în care trăim.
Așadar, vă prezint în curând câteva femei absolut minunate, exact așa, într-o combinație fermecătoare de forță și vulnerabilitate și întâlnirea virtuală cu fiecare dintre ele sper să vă bucure și, poate, să vă ajute să mișcați ceva înlăuntrul vostru, să vă găsiți propriile surse de încredere și entuziasm, să reușiți să fiți în rolul principal pe scena propriei vieți.
Stați pe aproape.
