Hotărâtă. Împovărată. Vulnerabilă.
Asta sunt. Un amalgam de stări și de trăiri. Azi pot să fiu hotărâtă și sigură pe mine și mâine să mă simt cumplit de-mpovărată de toate și să mă afund într-o stare de sfârșit de lume. Și-o vulnerabilitate acută să mi se strecoare-n vene.
Și-n ciclul ăsta repetitiv al vieții, o tot iau de la capăt. Iar, și iar. Uneori cu entuziasm – măcar aparent – alteori… doar pentru că trebuie. Adevărul e că fericirea nu e o condiție esențială, pentru a putea trăi. Dar, tot așa, nici nefericirea nu-i un motiv suficient ca să nu mergi mai departe.
Nu caut să dau explicații pentru că sunt ceea ce sunt. Nici nu încerc să-mi găsesc scuze, să spun că am motive să-mi trăiesc stările așa cum o fac. Nu îmi plâng de milă dar nici nu mă transform în propriul meu judecător. Pur și simplu… încerc să accept că așa e drumul meu. Living on the edge.
PS. Azi e soare afară și eu sunt, oricum, pe drumul dinspre ultima fotografie către prima. Nu-i așa rău. Și-o fi un rost în toate, desigur.
10 comments
nu prea îmi dau seama unde vezi tu soare afară, că pe aici e o vreme numai bună de stat în casă şi de dormit. cât despre stări…pot să nu zic nimic? cum ne facem drumul, ce şi cât acceptăm, de câte ori suntem în stare să o luăm de la capăt, depinde doar de noi. iar pentru asta nu are nimeni dreptul să ne judece. şi nici să ne plângă de milă.
la noi a fost soare zilele astea…
aparent depinde de noi dar, de fapt, nu putem să nu ținem cont de cei din jur…
cât despre judecat, nu, n-are dreptul… dar nu înseamnă că se și întâmplă așa…
Vai di capu’ meu ce par frumos si des ai, ptiu sa nu’l deochi! 😉
asta e ceea ce se cheamă să vezi partea bună a lucrurilor? :)))
banuiesc ca se incalceste in draci, stiu cum e :(, dar macar e des si frumos 😉
nu la asta mă refeream… ziceam că eu aveam o stare de-aia proastă și tu îmi zici ce păr fain am… :))) cât despre păr, nu îmi dă prea multe bătăi de cap, n-am de ce să mă plâng. spălat, tuns – îndreptat, uneori băgat placa în el și cam atât…
Chiar, ce ar fi sa-l las si eu sa creasca pana la mijloc, ca nu l-am avut decat scurt si midi?
Glumesc. De fapt nu glumesc, dar stiu cum e cu starile astea. Nici tu nu mai sti cine esti si ce vrei.
Eu am trecut prin toate fazele. Foarte scurt, scurt, mediu, lung și aproape foarte lung. 🙂 Acum mă simt ok cu el așa…
Cred că stările astea sunt, de fapt, firești. Că toți trecem prin ele. Poate că la unii sunt mai accentuate, poate alții le dau importanță mai puțină…
Mie din poze imi reiese ca esti o femeie puternica si atat! Indiferent de starile prin car treci, indiferent ce sentimente te incearca! U are strong
Mulțumesc, Ana! Poate că uneori ceilalți văd în noi ceea ce nouă ne scapă, din cauza prea multor preocupări. 🙂
Comments are closed.