(i-am scris azi noapte, târziu, când el dormea liniștit lângă mine și mie nu-mi era somn la gândul dimineții ce urma și pe care vroiam mult să i-o fac specială, i-am scris dintr-o suflare ce aveam în minte și-n suflet și-am lăsat textul așa)
Dragul meu,
Vreau să îți scriu toate cele pe care acum, când ți le spun, fiind prea ocupat cu joaca, nu le auzi, nu le înțelegi, nu le reții. Vreau să îți scriu ce-mi doresc eu pentru tine, acum, când împlinești cinci ani, vreau să îți scriu despre cum aș vrea ca lucrurile să fie pentru tine…
Fiul meu drag, de-acum ești mare. Ai deja cinci ani, începi să-ți croiești un drum al propriei tale personalități, faci pași înspre construirea lumii tale, ești tot mai mult Tu și tot mai puțin Noi. Și știu că e firesc să fie așa, nici nu mi-aș dori altfel. Vine vremea propriilor tale alegeri, vine vremea ca tu să fii cel care decide singur ce e mai bine, vine vremea ca rolul meu să fie unul secundar în viața ta. Și așa e firesc să fie. Chiar dacă mâna mamei va fi mereu acolo, pentru tine, pentru orice ai avea nevoie, chiar dacă drumul meu în viață înseamnă, pentru totdeauna, de când te-ai născut, un drum legat de tine, cu tine și pentru tine, știu că vine vremea când aripile propriilor tale visuri te vor purta departe de mine și promit că-mi voi dori doar să ai zboruri line, să îți fie bine. Pentru că e firesc să fie așa.
Dar sunt lucruri pe care mi-aș dori să pot să te învăț, să ți le transmit, tocmai pentru ca drumul tău să fie așa cum o să ți-l dorești, așa cum meriți, așa cum și eu mi-aș dori să-ți fie.
Fii curajos!
Aș vrea să ai curaj. Dar nu să fii tare, puternic, neînfricat și să nu verși vreo lacrimă. Nu. Aș vrea să ai curaj să îți dorești, să crezi în tine, în visurile tale, să ai curaj să mergi înainte pe drumul tău, așa cum va fi el… să ai curaj să plângi, să recunoști că te doare, că ți-e teamă, să ai curaj să accepți că sunt lucruri pe care nu le vei putea face, să ai curaj să ceri ajutor. Să ai curaj să fii tu.
Îndrăznește!
Aș vrea să îndrăznești. Să îndrăznești să fii diferit dacă așa vei simți, să îndrăznești să o iei mereu de la capăt, să îndrăznești să-ți construiești lumi aparte și să crezi în ele, să crezi în tine. Nu-ți voi putea spune mereu ce e bine și ce e greșit, tu va trebui să faci propriile alegeri și să-ți asumi consecințele, cu îndrăzneală și încredere. Dar să nu te temi să îndrăznești.
Bucură-te!
Aș vrea să te bucuri de viață, să râzi mult, cu ochii, cu gura, cu sufletul. Să râzi de plinătatea vieții dar și de neajunsurile ei. Prinde bucuria vieții și ține-o strâns, strâns, n-o lăsa să se piardă, fără ea, drumul prin viață e searbăd, golit de satisfacții și lipsit de esență. Bucură-te, puiul meu, ca viața să ți se pară frumoasă.
Descoperă!
Caută, caută mereu, fii curios și dorește-ți să cunoști, să vezi, să simți, să descoperi. Sper că ai să găsești o lume dragă ție în paginile cărților și ai să citești mult. Cărțile au să-ți fie mereu prieten de nădejde dacă vei dori să le descoperi farmecul, dacă le vei iubi și le vei ține mereu aproape, ele îți vor oferi hrană vie pentru suflet, trup și minte. Te vor purta prin lumi minunate și-ți vor deschide orizonturi nebănuite.
Visează!
Ahh, visează mult. Lasă-ți sufletul să-și întindă aripile imaginației și ale dorințelor infinit de mult și visează, dragul meu. Crede în visurile tale, luptă strașnic pentru ele, nu te opri dacă unele se vor pierde, dacă altele se vor dovedi a nu fi fost destul de puternice. Dă-i voie inimii să nască alte și alte visuri căci ele îți vor umple viața de trăire.
Leagă prietenii!
Apropie-te de oameni și leagă prietenii care să dureze o viață, oameni care să fie lângă tine, umăr la umăr, să ai cu cine să împărtășești atât bucuriile cât și tristețile. Nimic nu e mai rău decât să mergi singur prin viață, să nu ai cui să dăruiești, să nu ai cu cine să împarți. Și prietenii, dragul meu, prietenii sunt un cadou pe care viața ți-l oferă, ai grijă de el, e neprețuit.
Iubește!
Iubește oamenii, și cărțile, și zborul, și harta lumii. Iubește cerul și marea și muntele și fluturii și firul ierbii. Iubește mult și adânc și din tot sufletul. Iubește mereu.
Trăiește, fiul meu!
Aș vrea, mai mult decât orice, ca atunci când vei privi în urmă, adult fiind, la copilăria ta, să poți spune că n-ai avut timp să faci tot ce ți-am spus că trebuie să faci, că n-ai reușit să le potrivești mereu pe toate bine, că nu te-ai descurcat cu toate perfect pentru că ți s-a părut mai interesant să trăiești din plin, să te bucuri de toate micile frumuseți ale vieții, să fii fericit, pur și simplu. Și va fi tot ce-mi voi fi dorit să știu.
La mulți ani, Puștiule!
0
Articol anterior
18 comments
Foarte frumos :), scrisoarea ta a atins o coarda sensibila.
Cu siguranta fiul tau va fi mandru de tine cand va realiza cu adevarat ce mama are.
La multi multi ani impreuna!
mulțumesc. aș vrea doar să vină vremea când să privească în urmă și să fie mulțumit de ceea ce am reușit să fac pentru el. că e doar o mică, mică parte din ceea ce aș vrea, ar trebui…
La mulţi ani Marc! Eşti norocos să ai o asemenea mamă şi atâta dragoste şi grijă în jurul tău.
La mulţi ani Loredana!
Vă doresc să fiţi sănătoşi cu toţii şi visele voastre să se împlinească.
nu știu dacă e norocos, eu cred că nu e nimic deosebit, dimpotrivă, e mult mai puțin decât ar trebui… am mereu sentimentul că nu sunt așa cum ar fi bine să fiu, pentru el și tot încerc să compensez și tot simt că nu e destul… dar astea-s nesiguranțe și temeri de-ale mele, câteva dintre cele multe…
vă mulțumesc frumos. să fie sănătos și toate celelalte s-or face cumva…
La multi ani, Copil cu parul balai!!!
da, da, soarele s-a jucat cu părul lui și l-a aurit zilele astea… 🙂
mulțumesc frumos, Ela!!! te pupăcim.
Mi-a trebuit aproape jumătate de secol ca să aflu ce înseamnă cu adevărat dragostea unei mame. Vă doresc tot binele din lume!
Dragoș, nu-i așa, și tu știi foarte bine. Că-l iubesc pe Puști, nu-i de discutat, e firesc… dar tu știi cât de multe întrebări îmi pun, câte nesiguranțe port cu mine, cât îmi e de teamă… legat de ceea ce înseamnă să fiu mama lui. Relația mea cu Marc nu e, nici pe departe, una exemplară… nu sunt deloc un model de părinte, sau de dragoste purtată copilului… sunt doar ceea ce pot, uneori, de multe ori, chinuit, să fiu. Știi… dar îl iubesc pe Marc și mă simt responsabilă pentru binele lui, pentru momentele lui deosebite… mă simt obligată să-i creez amintiri frumoase, să-i ofer mai mult decât faptul că sunt cu el, și nu mă refer la lucruri materiale…
mulțumesc. mult.
La vremea mea, nici n-am citit nici n-am simţit ceea ce ai scris tu aici, din partea părinţilor mei. Ei nu m-au vrut pe mine, au vrut un obiect creat după un STAS al lor şi le-am citit în ochi furia şi dezamăgirea zi de zi, clipă de clipă, pînă cînd m-am hotărît să nu-i mai privesc în ochi şi să nu-i mai strig pe numele de „mamă” şi „tată”.
Aşa că tu, faţă de ei, eşti o zeiţă, chiar şi numai pentru miile de întrebări pe care ţi le pui şi frămîntările de zi cu zi pentru a-i da puiului tău cît mai mult din ceea ce-şi doreşte şi ce are nevoie, fără a încerca să-l modelezi forţat în ceva ce nu-i e destinat. 😉
Păi da, mereu e vorba despre locul din care privim, de termenii de comparație. Dacă-i aducem pe lume, cred că suntem datori să-i iubim și să le purtăm de grijă. Știu că nu se întâmplă mereu așa, nu pot să judec eu, e trist, e tragic… 🙁
Da, e vorba de experienţele proprii sau învăţate şi de sensibilitatea fiecăruia. Desigur, şi de posibilităţi, însă priorităţile trebuie ordonate în mod corect, uman.
Adică, să ai ca prioritate cumpărarea cîtorva saci de grîu şi porumb pentru porumbei plus alte feluri de seminţe pentru păsărelele ţinute în colivie – ce cruzime, să ţii o pasăre în colivie! – în loc să-i cumperi copilului pantofi care să nu-i chircească degetele ori rechizite şcolare ori jucăriile de care orice copil are nevoie pentru a-şi dezvolta intelectul şi imaginaţia, mi se pare complet deplasat judecînd cu mintea de acum şi la fel de deplasat mi s-a părut toată copilăria. Tare mi-aş dori ca măcar experienţa mea să poată fi utilă altor părinţi tineri care să înţeleagă ce contează mai mult în viaţă.
La multi ani, pustiului! Si-a primit cadoul pe care il ai pastrat pentru el de luna trecuta? I-a placut ceasul?
Pupici mamei lui si imbratisari calde lui little birthday boy!
Ana, mulțumim!!! Păi… cred că ieri i-am spus de o sută – sau mai mult – de ori cât înseamnă cifrele afișate pe ecranul ceasului… mami, scrie 1, două puncte, zero și trei, cât înseamnă? mami, e opt, doi și șase, cât e? și tot așa… o să dureze o vreme până învață… 🙂
Foarte frumoasa si emotionanta scrisoare!
Sa-ti traiasca pustiul si sa-ti fie raza de lumina a vietii! 🙂
Vă mulțumesc frumos. E, cu siguranță, stâlpul de sprijin al realității mele. E, mai mult el pentru mine, decât eu pentru el…
[…] el și-așa, cât timp va dura terapia, să nu se teamă să fie diferit, așa cum îi spuneam în scrisoarea de ziua lui, să facă față mediului neprietenos în care trăim, să nu-l afecteze răutățile […]
pff sunt mama de baiat si foarte adevarat toate aceste sentimente, sunt prietena lui (inca) sper sa ii fiu toata viata, stau ore intregi si l ascult tot ce are in minte, tot ce crede despre lumea asta, stau si l ascult, inchid telefonul sa nu fim deranjati merita tot timpul meu( are 13 ani )
păi merită, că noi îi vrem pe ei, nu? suntem datori să le facem drumul cât mai ușor, cât mai deschis, cu multe oportunități, ca ei să aibă cum să îi descopere abilitățile și să-și creeze visuri…
să fiți sănătoși!!