Câmpul Tineretului se numește locul în care mă aflu, loc în care am decis să vin, să-mi petrec câteva ore din duminica mea în singurătate. E mult spus câmp, e mai degrabă o bucată de teren în pantă, la poalele…
tristete
-
-
Cum să explici inexplicabilul? Cum să dai formă în cuvinte unor trăiri care sunt mai presus de orice percepție posibilă? Ce poți să mai spui în apărarea ta atunci când, înțelegi perfect, ești ca ” infirmul (care) nu rezistă tentaţiei…
-
Tu treci indiferent (faptul că totul e FĂRĂ intenţie nu scuză şi nu face vinovăţia mai puţin reală) pe lângă o zi importantă a unui om căruia îi eşti drag şi apoi, pe stradă, pe lângă tine trece cu indiferenţă…
-
Că sunt o primăvăratică nu e nici o îndoială și v-am mai spus asta. Mi-am dorit, de-a lungul anilor, tot felul de primăveri. Și-am avut parte, desigur, de primăveri mai mult sau mai puțin împlinitoare ale acelor speranțe. Mulțumesc din…
-
În urmă cu exact doi ani, în ultima dimineață de duminică a lunii februarie, credeam că am regăsit un drum pe care aveam mare nevoie să merg. Azi, după doi ani, înțeleg că, de fapt, atunci nu re-găsisem ceva, deoarece…
-
Am auzit cuvintele astea de multe, de foarte multe ori. Le-am desconsiderat, cred, de şi mai multe ori. Că oamenii nu învaţă decât din propriile trăiri, trecând ei înşişi prin diferite experienţe, e cumva firesc. Pe de altă parte, dacă…
-
… așa îl simt eu și sentimentul ăsta de nesfârșită neplăcută așteptare mă sufocă deși conștiința (vocea aia mică de care oamenii mari nu ascultă, cum spune greierașul Jimmy din povestea lui Pinochio) îmi șoptește, de-abia perceptibil, că n-am nici un…
-
E una din nopţile alea în care somnul nu vrea nicicum să îşi facă apariţia, ce-i pasă lui că în curând e dimineaţa de luni şi trebuie să merg la muncă? Răsfoiesc o carte, una pe care am citit-o foarte…
-
… de sâmbătă! Mda, asta-i cam tot ce pot, cred! Ne pierdem, în timp, capacitatea de-a zâmbi? Nu e ca şi cum, oricât de multe probleme am avea, nu mai e loc şi de momente de bucurie… şi atunci, dacă…
-
Azi am implinit 31 de ani. N-o să vorbesc despre cum a fost ziua asta sau despre cum speram să fie. A trecut. Şi e mai bine aşa. Nu îmi plac promisiunile. Cum nu îmi plac nici surprizele. Promisiunile, cred…