N-a fost tocmai așa povestea, dar, deh, am făcut eu niște calcule nematematice și cam așa mi-a ieșit. Cică e firesc să nu ne fie duminică în fiecare zi, să mai fie și marți 13 și ceasul rău pisica neagră și de-astea negativiste, că așa-i în viață. Mda, știu, unora, ca mie, le e mai greu (de ce? de ce nu?).
Azi nu-i duminică, mi-am început eu ziua scriind un mesaj.
Și vine răspunsul, după mai multe ore. Va fi mâine. Te sun eu.
Instantaneu m-a pufnit râsul la gândul că există oameni așa de relaxați și de încrezători și pe bune că s-a transformat ziua în duminică. Nu la gândul viitorului telefon – pentru care, de altfel, a venit și o clarificare – te sun mâine, duminică, așa, ca din întâmplare! – ci pur și simplu pentru starea de bine pe care mi-a transmis-o.
Și mi s-au mai spus lucruri interesante azi, de către oameni diferiți. Ești o femeie dură. Ups, asta m-a surprins. Semeni cu maică-mea. Ești o perfecționistă. Ahahha, fiind vorba de o anumită mamă, mi-a plăcut. Am mare încredere în orice ai face. Mno, tocmai ceea ce mă bucură, dar mă și obligă să continui să mă străduiesc.
E amuzant, nu mă simt nici una, nici alta, cât despre încredere, ufff. Și probabil că sunt, totuși, toate chestiile astea la un loc. Și oricum, poate fi duminică și azi, și mâine, nu?
Chiar, cum v-ar fi o joi – duminică?
0
Articol anterior
11 comments
Ciudat de ce oamenii îşi doresc să fie duminică în fiecare zi… Duminica poartă în ea stresul iminenţei inexorabilului Luni şi de aceea mie îmi pare departe de fericirea supremă. Personal aş prefera o eternă sîmbătă, care de obicei e liberă sau cît se poate de lejeră şi picură în suflet bucuria viitoarei duminici. 🙂
cred că e doar formal spus, referitor la ziua de odihnă, ziua liberă, dintr-un trecut când șase zile erau lucrătoare, inclusiv sâmbătă. cel puțin eu așa văd lucrurile, că-s de acord cu tine, practic, sâmbăta e o duminică… :)) dar formal putem accepta exprimarea și ceea ce vrea să zică. așa-i că-s dură? :))
Ei, hai să las de la mine de data asta, că doar nu putem filosofa cu oricine pe tema libertăţii. În general sau a unei zile anume. 😉
Eşti o stîncă de granit! 😛 :))
aham, nici măcar un diamant neșlefuit? damn.
E şi el acolo, undeva în adînc, dar trebuie săpat în stîncă pentru a da de el. 😉
noroc că s-au închis minele, ce să zic? :))) scap neexploatată?
Ei aş! Mina ta-i privată, trebui’ exploatată! =))
Ziua de duminica e preferata mea!
Nu imi doresc sa am o zi joi-duminica daca toti prietenii mei sunt la munca… Ma simt inutila! Nu vreau sa raman acasa in timp ce, prietenii mei merg la munca… Poate este din cauza ca in week-end le caut mereu compania … Pentru mine, cea mai frumoasa zi din saptamana ( sau mai bine spus, cea mai frumoasa seara ) este VINERIIIII !!! Stiu ca a doua zi este week-end si pot face atunci tot ce trebuie sa fac vineri seara 😀 !
Eu chiar am avut un joi sarbatoare:), am fost cu copilul la concert la Goran Bregovic si desi era 22:30 si 12 grade afara, am dansat si pe strada in drum spre casa, a fost minunat, iar vineri, mi-am luat concediu, doar asa, fara niciun motiv:). Zilele furate sunt cele mai faine, par ca se adauga la viata:)
Ce tare-i asta, cu zilele furate. Adevărul e că dau un sentiment aparte… c-am trișat viața, că am luat mai mult decât ni s-ar fi dat… mi-aduc aminte de cireșele furate ale lui Nică și de farmecul poveștii…
Altfel, ce contează, de fapt, e timpul petrecut împărtășind ceva, cu bucurie. Să vă fie de bine, fete faine!
Comments are closed.