Dialoguri cu copilăria (2)

by loredana
5 comments

Cum m-a întâmpinat pe mine puştiul…
– Mami, eu o să lucrez şi o să câştig mulţi bani!
– Şi ce o să faci, Marc, cu banii?
– O să îţi cumpăr ţie flori…
Mda. Nu-mi mai trebuie şi flori, e clar. 🙂

0

S-ar putea să-ți placă și

5 comments

Drugwash 15 august 2012 - 09:54

Is this for real or you’ve been dreaming, in that bus, on your way there? 🙄 Sună aşa de frumos…

0
Reply
frmshk 15 august 2012 - 09:57

Hei. E real. Sunt exact cuvintele lui, exact, exact. Şi e cu atât mai impresionant cu cât simt pe zi ce trece cum se îndepărtează de mine… ehh, asta-i altă poveste deja.
N-o să scriu poveşti, în dialogurile astea cu copilăria, să ştii.

0
Reply
Drugwash 15 august 2012 - 10:19

Păi tocmai de-aia mi s-a părut şi mie prea „ideal”, faţă de ceea ce ştiam. Să fie oare mai mult o teamă a ta decît realitatea, ideea asta de îndepărtare? Nu ştiu, nu sînt acolo să observ, dau şi eu cu gîndul, minuscule puncte de vedere…
Da’ să nu ne batem capul acum… Distracţie plăcută astăzi! 😉

0
Reply
frmshk 15 august 2012 - 19:36

Realitatea e undeva la mijloc, şi teama mea e justificată şi departarea lui nu-i atât de puternică pe cât simt eu uneori… explicaţia logică există, o cunosc… mai greu e cu soluţia…

0
Reply
Drugwash 16 august 2012 - 03:47

„Teoria ca teoria, da’ practica ne omoară”, nu-i aşa? Avem şi soluţii, dar n-avem globul de cristal care să ne spună cum vor decurge lucrurile odată adoptată una sau alta dintre ele… Şi-atunci ne cramponăm de realitate, aşa zdrenţuită cum e.
I know the damn feeling too. Just make the best out of „today”, everyday.

0
Reply

Lasă un comentariu