Credeți că într-adevăr există o lege a compensației, care asigură faptul că există, pentru fiecare tristețe, o bucurie, pentru fiecare lacrimă un surâs?
Da, știu bine că viața nu-i o sumă de nepotriviri și neajunsuri, așa cum nu-i nici o sumă de realizări și obiective atinse. Dar, ce e?
E o combinație, uneori stranie, de plusuri și minusuri, cred. Uneori, mai multe lipsuri, alteori mai multe adaosuri. De fiecare dintre noi depinde cum le percepem, cum le vizualizăm cu ochii minții, ai sufletului? Și cum ne hrănim din ele? Sau, cumva, e dincolo de noi?
Îmi începe săptămâna cu întrebări stârnite la ceas de seară, cu explicații care-mi stau pe vârful limbii și simt nevoia să le dau, cu căutări veșnice ale ACELUI sens și cu imaginea asta drăguță pe care-am găsit-o în calculator, e de la Milano, din primăvară.
E frumos să ne gândim că pentru fiecare parte goală există și una plină, nu? Dar chiar e?
Să aveți o săptămână plină, așadar!
4 comments
Desigur, exista o forta care asigura echilibrul in lume, o forta care face posibil ca nicio fapta buna sa nu ramana nepedepsita.
Se pare ca jumatatea goala :D.
Am observat ca nu poate sa mearga bine pe toate planurile. Poti fi implinit pe o parte dar punand in balanta, observ ca se pierde pe alt plan…
Undeva e un gol, undeva un preaplin,
Spre Nord e un nor, spre Sud e senin.
Dar lumea – ah, lumea! – e atît de mare…
Un bilet de tren umple două pahare?
Ori ia avionul, e-o cursă spre Vest,
Şi urcă desculţă propriu-ţi Everest.
Un vapor te-ar duce în Est, departe –
Eşti la bord sau mai bine citeşti o carte?
Cu maşina ajungi la doi paşi, peste drum,
Dar e ceaţa prea deasă ori doar oglinzi şi fum?
Hai, ia bicicleta şi dă-i, pedalează;
Pedalele scîrţîie, şaua oftează.
Undeva e un gol, undeva un preaplin –
Un suflet pustiu şi-un pahar cu vin…
ne-ai ametit de cap very efficiently…
da, pentru un om credicios, regula aia trebuie sa existe!
Comments are closed.