Nu m-am născut în locul potrivit – aud așa de des replica asta, o replică dată vieții în sine, pentru faptul că lucrurile nu merg așa cum ne imaginăm că ar trebui să meargă, așa cum ne-am aștepta și e o replică pe care am folosit-o eu însămi, față de mine, de nenumărate ori. Copilăria într-un oraș în care mă simțeam străină, adolescența într-un liceu care mă stingherea, un drum în viața care trebuia să fie altfel, copilul care trebuia să fie fată și lista poate continua suficient de mult încât să ai senzația că toate lucrurile sunt pe dos, nepotrivite. Nu ne-am născut la momentul potrivit, în locul potrivit și de-acolo ni se trag toate problemele. Pentru că ducem poveri ce n-ar trebui să fie ale noastre. Pentru că ne-a zvârlit cineva într-o lume în care simțim că nu ne potrivim, că pașii nu se fac în ritmul nostru, că trăim ceea ce trebuie și nu ceea ce ne dorim, că lucrurile ar fi fost, fără îndoială, altfel, mai bune, dacă… eram alții.
Nu știu, așa o fi, n-avem argumente contra a ceva necunoscut. Dar, pentru faptul că ne-am născut AICI și ACUM, tot trebuie să existe o explicație. Și, chiar dacă n-ar fi nici o explicație, oricum am privi lucrurile, șansa ACEASTA e singura pe care o avem și, deci, cea mai bună.
Ne adâncim de multe, de prea multe ori, în… cum ar fi fost dacă. Și ne imaginăm lucruri, și ajungem să ne pierdem atât de adânc în lumea imaginației încât ni se întâmplă să depășim linia, să nu mai știm unde se termină realitatea și unde începe visul. Și trăim într-o realitate ancorată de imaginar, ne trec anii visând la altceva decât e și nici măcar nu conștientizăm – sau o facem dar tot suntem incapabili să reacționăm – cât de mult pierdem. (sau, nu ne pasă?)
Cred că, în esență, tot ce ne rămâne de făcut este să ne descurcăm cât mai bine cu ceea ce avem, aici, acum. Pentru că n-avem dreptul decât la o încercare. Dar cum ne-om implanta în minte explicația asta clară și rațională și cum vom mai și pune mecanismul în funcțiune, să și dea ceva rezultate?
Voi, ați avut, aveți, momente în care ați simțit că nu sunteți în locul, în timpul potrivit, că nu e viața voastră cea pe care o trăiți? Și cum luptați contra valurilor ăstora, vă zbateți sau le acceptați, pur și simplu?
0
Articol anterior
21 comments
Eu m-am luptat cat am putut sa evadez din viata mea nepotrivita, dar la un moment dat am constientizat ca viata mea de vis era exact ce credeam eu: un vis fara legatura cu realitatea. Si in al doilea rand viata mea din vis nu s-a adeverit niciodata, singura care m-a acceptat asa cum sunt fiind viata mea reala, asta nepotrivita cu mine. Cu toate acestea, inca mai am o viata imaginara care uneori imi conduce viata reala, aducand mereu provocari noi si imbunatatiri, Deci eu le iubesc pe amandoua la fel de mult!
Cât timp aduce îmbunătățiri parcă n-ai avea de ce să te plângi. Dar în momentul în care imaginarul nu mai are nici o șansă să fie transpus în realitate, când apar contradicții mari, prea mari, începe adevărata luptă. Echilibru… ăsta o fi cuvântul cheie, nu? 🙂
Nu, nu m-am nascut deloc in conjunctura potrivita.
Eu trebuia sa ma nasc in Manhattan, sa haladuiesc printre zgarie-norii nesfarsiti. Eu trebuia sa lupt in cel de-al doilea razboi mondial…
Da’ nici asa nu-i chiar atat de rau. 😀
Ei, de la tine chiar așteptam alt răspuns. Chiar credeam că răspunsul tău va fi unul clar – da, sunt în locul potrivit. Asta e impresia pe care o lasă siguranța de sine, chiar și zbaterile… e ca și cum ți s-ar potrivi ca o mănușă…
În Manhattan n-ai fi avut cum să lupți în războiul mondial… 😛
Cred că aici e vorba de cu totul altceva. Cine spunea „[…] first we take Manhattan / then we take Berlin […]”? Parcă Leonard Cohen, dacă nu mă înşel… 🙄
da 🙂 desigur
de ce nu? 🙂
M-am nascut in locul potrivit. Am trait toata viata in locul potrivit.
Daca m-as fi nascut altundeva, astazi nu as exista eu… ci ar exista alta persoana, cu alte pareri, cu alte sperante, cu alta familie, cu alti prieteni… cel mai sigur nu as mai arata la fel si poate chiar nu as avea aceeasi rasa.
Pot sa spun ca nu mi-a placut locul, pot sa comentez multe… dar in final ramane un singur lucru: eu asa cum sunt acum. Locul daca nu imi place in prezent, il schimb. Viata la fel, daca nu imi place ceva, lupt sa o schimb. Dar nu pot arunca la gunoi locurile din trecut sau viata… nu ma arunc pe mine la gunoi cu tot ceea ce sunt azi.
Buni rai cum suntem, pana la urma ne avem doar pe noi, din pacate viata le-a aratat multora ca iti poti pierde intreaga familie, toti prietenii. Si noi suntem totul, de la locul unde ne-am nascut, la familia in care am crescut, suntem viata aia care nu ne-a placut.
Da, clar, ceea ce suntem azi e o sumă a nenumărate componente și doar una dintre ele dacă ar fi fost altfel, rezultatul ar fi fost diferit…
Dacă a existat vreun moment în care ai simțit că nu te-ai născut în locul potrivit, în timpul potrivit, atât era întrebarea… că implicațiile, consecințele, duc departe, asta e deja altceva.
Eu, personal, nu mi-am pus niciodata problema de timp si loc. Am simtit insa ca eu nu sunt potrivita pentru viata pe care o vroiam, am simtit ca oamenii pe care ii alesesem in jurul meu nu erau potriviti.
O perioada istorica mai „comoda”, cu aceleasi facilitati… nu este si nu ma pot imagina intr-o vreme cand nu erau toate facilitatile cunoscute azi pentru igiena, intr-o vreme fara internet.
De loc… inainte sa plec de la mama de acasa nu imi puteam nici imagina alt loc. Ma simteam perfect integrata aici. Cand am plecat, prin tot ceea ce am realizat in ultimii 5 ani, nici nu imi pot imagina alt loc potrivit… chiar am renuntat la oportunitatea de a pleca altundeva, cu pierderile de rigoare.
Nu am fost niciodata genul de om care vaneaza lucruri incontrolabile…
Eu unul m-am născut în locul potrivit, însă mulţi alţii au greşit locul: trebuia să se nască direct în cazanele cu smoală! 😆
Ei na! Credeam că tu, mai mult decât oricine, vei spune că ești într-un loc greșit, într-un timp greșit. Se pare că n-am anticipat corect răspunsurile voastre de data asta… Ce-ai cu cazanele?
E doar o altă versiune a celebrei fraze: „România e o ţară minunată – păcat că-i locuită!” 😉
Locul e perfect, n-aş dori să fiu nicăieri altundeva; hai, poate într-un alt oraş, sau să fiu călător de colo-colo, dar numai aici, pe teritoriu. Mi-e dragă ţara asta şi cîţiva dintre oamenii de aici.
Despre timp, poate că am ceva rezerve – mi-ar fi plăcut ca atmosfera anilor ’70 să rămînă veşnică sau cel puţin să nu se schimbe atît de dramatic.
Iar despre cazanele acelea, probabil ai dreptate. Mi-e milă de ele, sînt atît de mulţi anti-oameni care ar merita să fiarbă acolo încît nu cred că i-ar suporta nici ele, ar da pe dinafară cu spume, de furie. 😈
eu nu stiu sa-ti raspund la intrebare….
….dar am o prietena care crede / e ferm convinsa ca este mereu exact in locul sau la locul unde trebuie sa fie, nicaieri altundeva…..nu e vb de resemnare, ci de incredere….o astfel de filosofie de viata i-a adus satisfactii si foarte putine dezamagiri…. in rest, no comment.
In cazul meu, a fost nevoie sa citesc sute de pagini din carti de psihologie ca sa ajung la concluzia ta. Intr-adevar,@ tot ce ne rămâne de făcut este să ne descurcăm cât mai bine cu ceea ce avem, aici, acum. Pentru că n-avem dreptul decât la o încercare.@ Cam asta este si ideea cartii pe care o citesc acum, -La felicita sta dentro di noi-, de Raffaele Morelli.
De multe ori am avut impresia ca nu ma gasesc in locul potrivit si ca nu traiesc viata pe care mi-o doresc. Poate din lasitate, nu am avut curajul sa fac schimbari la timpul potrivit, iar acum regretele inca ma macina. Insa incerc sa ma caut pe mine, si mai ales, sa ma accept asa cum sunt. Plina de defecte, evident. Invat sa traiesc momentul, fara a renunta insa la planuri pentru o alta viata mai buna.
Lascia stare i libri e comincia vivere la vita! 😉
Ai dreptate tu….Mai am de trecut un hop, si apoi chiar o sa imi traiesc viata!
Ai grijă doar, să nu-ţi trebuiască o viaţă pînă treci hopul… 😉
Din partea mea, multă baftă şi fingers crossed! 😎
@ Drugwash – Hopul la care ma refer e strict legat de gasirea unui job! Acum eu sper sincer sa nu imi trebuiasca o viata pana sa il gasesc
Non si puo sapere mai. Guarda a me, eh… 🙄
Dincolo de asta, mult mai important e să-ţi găseşti scopul în viaţă. 😎
Sper să le găseşti cît mai curînd. Ed anche una casa lontano dai ladri. 😉
Sunt de parere ca toti ne nastem in locul potrivit, insa nu toti traim in locul potrivit, sau murim in locul potrivit, cred ca asta conteaza mai mult…
Comments are closed.