… și despre lucruri care contează.
Știu că sunt, chiar dacă navighez, cel mai adesea, pe ape tulburi, că deh, probabil am în sânge vreo nevoie de furtună neostoită…
Sunt multe lucruri care contează. Mici și mai mari. Și cum o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte, în imagini să fie ceea ce vreau azi să transmit. Pentru voi, și pentru mine, în aceeași măsură…
Fața liniștită a Puștiului adormit, pe care-o pup cu teamă și cu-n drag nesfârșit în fiecare seară. Uneori mi-e copleșitor cât poate el, așa mic, să umple de tare un suflet.
O carte interesantă sau o pedalare de seară pe străzile goale. O îmbrățișare de prietenie. Seninătatea unei priviri. Dragul de-a avea oameni dragi aproape. O mulțumire neliniștită, dar tot mulțumire.
O drumeție ușoară. Timp de relaxare și detașare. Uff, mi-a și ieșit, ieri.
O cafea – de-aia cu lapte mult și cofeină puțină – servită dintr-o cană absolut fabuloasă primită în dar.
Bucuria timpului petrecut cu-n om frumos (Andreea, trebuie să-ți spun c-aș vrea repede repetată seara trecută).
Entuziasmul unui proiect, dorința de implicare, de realizare a ceva… urmează SkirtBike, a treia ediție deja, proiectul meu de suflet, sunt prinsă (și) pe acolo zilele astea…
Deci sunt, știu că sunt bucurii reale, autentice, nu surogate. Nu falsuri, nu aparențe. Și vreau să-mi dau jos – mai des – ochelarii cei opaci și să văd. Să simt. Să mă bucur.
Hai, spuneți-mi și voi, ce vă bucură azi?! Să facem un cocktail de bucurie!
18 comments
Azi mă bucură că am aflat mai multe despre prietenii de lângă mine. E fain și uneori necesar ca o prietenă să-ți facă o declarație de drag. „vreau să te surprind pentru că mi-ești dragă, pentru că pot și pentru că vreau” …era vorba de un cadou pe care-l voi primi 🙂 dar vorbele mă înduioșează mai mult! și mă mai bucură noul meu desen cu Zâni pe care îl pictez acum. Numai gândul că Zânii vor fi într-un loc special mă emoționează…adică mă bucură că îmi place ce fac 🙂
Ce frumos ți-a spus!!! Pentru că vrem și putem… ar trebui să o facem mai des… 🙂 Că știm bine că astea-s importante, că astea ne bucură cu adevărat. Uff, zânii tăi o să fie magici, dar n-au carduri de credit, nu? 😛
Zânii ăștia au doar vise și magii
De-alea să fie! Zău că aș vrea unul,,, :))
Azi m-a bucurat ploaia și prospețimea ei. Și un apel telefonic…
Uite lucruri simple care trec pe lângă noi, de obicei. Ce ți-e și cu telefoanele astea, farmece, nu alta…
Mulțumesc, pentru bucuria ta!
Chiar mă întrebam ce e cu biciclitul de anul ăsta, că ştiam că se apropie perioada şi n-ai zis nimicuţa. 🙂
La bucurii pot spune clar: vizita de ieri, care a fost muuuuuult prea scurtă pentru cît ar fi fost de povestit. Am înnodat-o cu o convorbire telefonică de vreo trei ore juma’ azi („mulţumesc” firmei Vodafone pentru întreruperea de la T 2h, e o modalitate minunată de a-ţi pierde şirul discuţiei!), dar tot mai sînt atîtea de spus şi timpul zboară de parcă n-ar fi fost. 8->
Biciclitul e la locul lui, cu siguranță. Vin vești, curând, deocamdată încă se coc lucrurile…
Altfel, nici bucuriile tale nu-s de lepădat, cu întreruperi cu tot! Uff, timpul… uneori stă pe loc, și de-a dracului, alteori…
Sînt curios cum o să arate afişul de anul ăsta. 🙂 Ah şi să nu mă mai laşi să critic vreun videoclip! :))
Mi-i drag să mă văd la ochi cu oamenii, dar pentru asta tot ei trebuie să depună eforturi, că mie mi-s cam toate limitate. Şi of cum zboară timpul ăsta!
Da’ ce praştie m-am făcut aseară, din coniac cu bere! :)) :”>
O să fie cel mai fain, atât pot să divulg. Chiar dacă cel de anul trecut era… și cu mine! :)))
Uff. Să pregătesc și eu o vișinată serioasă pentru weekend. Dacă tot o să mă rupă tura pe munte, măcar să rup și eu ceva… 🙂
Hmmm, vasăzică ţii totul secret, ha?! Biiiiiiiineeeee… :-”
O vişinată e numai bună. 🙂 La mine mai e vreo săptămînă, poate chiar două, pînă să se coacă vişinele, mai ales cu ploile astea interminabile. Şi ce repede se termină licoarea… :”>
Uff, mai un pic. Se lucrează de zor, păi nu?
Să vedem, nu prea curge vișinată de-aia bună, de casă, la robinet zilele astea…
Ei las’ că ceva bun tot o ieşi, îi musai de numa! 😀 Şi de nu şi nu, las’ că te servesc io cu ce-o ieşi de-o ieşi. Da’ pentru asta tre’ să aterizezi aici, cu tot cu bicicleta zburătoare, ca în E.T. B-)
Pustiul tau e delicios! 😀
Azi nu am bucurie…sau daca se pune , imaginea Luanei e bucurie ,cu Alex nu am reusit sa ma vad dimineata…
In rest , azi n-am motive de bucurie….azi sunt diabolica! Poate iese soarele si-mi trece 😛
Mno, ce s-a întâmplat cu cornițele, s-au tocit? Pe cineva, pe ceva? Sau a ieșit soarele și le-a topit? 😛
Ma abtin , inca….daca dau cu cornul , iese uratel si regret pe urma…asa ca stau in patratica si astept soarele.
pe mine m-a bucurat postul tau si, evident, intalnirea cu tine. 🙂 mi-as dori si eu s-o repetam, dar mai mult decat asta, mi-as dori o plimbare lunga cu bicicleta cu tine. prin paduri, prin oras, prin afara lui, prin noi insine 🙂 poate data viitoare cand vin la BM. 🙂
apăi, să știi că io aveam în plan să biciclesc cu tine, dacă aveai încă ceva timp de stat pe aici. două biciclete am în boxă, deci o treabă era rezolvată… și fain îi Maramureșu’… Oricum, mai vii tu!
cât despre articol – stare, ți se datorează și ție și… să vedem! mulțumesc mult, cu drag! :*
Comments are closed.