O numisem așa pentru că-i o doamnă, pe bune. Înaltă și suplă, clasică, sobră. Și cu greutate, la propriu, vreo 20 kg. Bicicleta mea care împlinește trei ani. Un Koliken din Ungaria, pe cadrul de 58, cu roți de 28. Intimidantă, poate, deși mie-mi pare… potrivită. Și câți kilometri de bucurie m-a purtat ea în acești ani, ahh!
Aș renunța la ea? Cred că da, cei trei ani de când o am m-au învățat multe despre biciclete și mi-e inevitabil acum să-i văd și punctele slabe (cel mai important e greutatea mare, incomod detaliu când trebuie s-o car pe trepte) și, în plus, îmi fac cu ochiul multe alte biciclete, mi-aș face un parc pe două roți de-aș avea unde să le țin. Aș mai vrea un city bike colorat, tot o bicicletă clasică, model olandez, o Gazelle sau un Puch poate, o bicicletă veselă și ușoară și apoi aș mai vrea o bicicletă sport, că m-a pălit dorința de-a ieși în offroad pe două roți.
Între timp, Madame rezistă. Ploaie, vânt, soare puternic, rezistă, că-i e musai să mă poarte pe drumurile vieții.
7 comments
Vai ce bicicleta frumoasa ai!!! Si ce poze frumoase cu ea: cea cu Pustiul si cea cu codite sunt ca din reclamele la biciclete:). Eu mi-am cumparat bicicleta din pacate nu pe cea frumoasa pentru ca nu am reusit sa merg pe una asemanatoare, dar urmatoarea cu siguranta va fi una ca cea verde recomandata de tine pentru ca arata exact asa cum trebuie sa fie: putin veche, putin noua, putin extravaganta, putin feminina si altfel. In Iasi nu avem piste decat cativa zeci de metri despartiti de km intregi si pe strada nu ma vad mergand, probabil ca o voi folosi in prima faza pe drumuri de tara.
Cred ca tot vazandu-ti postarile am ajuns sa-mi doresc o bicicleta desi inca nu stiu sa biciclesc. Multumesc:)
Anca, abia aștept și pozele voastre cu bicicletele… nici nu contează așa mult de care model ți-ai luat, cât contează faptul că vrei să pedalezi… îți doresc să prinzi curaj, să vezi că te simți în largul tău pe bicicletă și să ajungi să te bucuri de momentele acelea, că tare faine-s… Cât despre pistele de bicicletă, e o treabă deficitară peste tot, dar… vă rămân totuși trotuarele, parcurile, etc…
Se pare că Madame a îmbătrînit, urmează să iasă la pensie… 🙂
Numai tu întinereşti pe zi ce trece – uite ce şcolăriţă în ultima poză! 😀
Ei, aș zice că e la vârsta plinătății, nu? Iar eu… am noroc cu ochi de fotograf bun, doar asta e, de fapt…
Plinătatea de kilometri, probabil. 😛 😀
Of, ochii ăia… 8-> [presimt că încep să sughiţ stereo curînd… =)) ]
Madame e draguta si feminina. As vrea si eu sa merg in fusta pe bicicleta, dar sunt stresata ca se ridica prea sus, ca se vede ce nu trebuie etc. Tu cum reusesti?
Ei, e chiar ușor. Fustele drepte mi-s de obicei cam midi ca lungime, până la genunchi, se ridică ele, dar e ok, nu trec limita… :)) apoi, fustele largi zboară doar dacă sunt materiale foarte ușoare, altfel se așează frumos… nah, dacă se mai ridică, mai tragi de ele, nu-i așa mare baiul… :))) Io nu-mi prea fac griji de-astea, nu mă îmbrac în mod special pentru pedalat… și-mi și place mult să port fuste…
Comments are closed.