13 iunie 2015. The Color Run Shine Tour Cluj Napoca. Inevitabil, timpul acesta petrecut la Cluj, în mijlocul mulțimii imense de oameni veseli și colorați n-a putut să fie altfel decât vibrant și plin și fain și pfuaii, mișto de tot. Al doilea an la rând. Tare ne-a mai plăcut.
Ne-am dus patru fete, în rolurile principale – Loredana, Diana, Anca și Kinga, ne-am întâlnit cu alte găști de Baia Mare, oameni faini care-au mers cu mic cu mare să alerge la cursa aceasta de 5 km de bucurie. Că așa a fost. Foarte, foarte cald, motiv pentru care alergarea a fost mai mult mers normal spre lent… dar ce mai conta, un detaliu minor când esența era starea de bine, culoarea, muzica, bucuria?
Așa ne-a fost. Și mai vrem, promitem să fie tradiție, cel puțin o dată pe an (deși ne tentează și-o distracție de-asta pe timp de noapte, cum se pregătește).
Am pornit așadar patru fete, ne-am întâlnit apoi cu fete faine și dragi din Baia Mare, Alla și Ralu, ne-a nins cu flori din hârtie colorată – și ce mișto senzație!, a fost muzică și dans și voie bună și-am luat startul într-o vreme. Am alergat pe străzile Clujului, lăsând în urmă, cu fiecare kilometru parcurs, și stres, și oboseală, și frustrări… ca să rămână loc doar de stare de bine.
Cam așa ne-a fost. Multă, multă culoare. Și bucurie pe măsură. Simplă, banală, autentică bucurie. O stare molipsitoare, de altfel, că, mă uitam în jurul meu și vedeam tineri și oameni mai în vârstă și părinți cu copii mici în cărucioare, și cupluri faine, și găști de prieteni, și oameni cu dizabilități și toți, dar toți erau veseli și zâmbitori și se fotografiau unii cu alții, cunoscuți cu necunoscuți… și asta-mi părea a fi marea realizare a acestui eveniment. Faptul că aduce împreună așa de mulți oameni care lasă la o parte conveniențele, seriozitatea – da, asta mi se potrivește mie! – rutina de zi cu zi, și aleargă, fiecare în ritmul propriu, și se bucură și au parte de un timp fain. Și nu-i puțin lucru. Bravo, The Color Run!













3 comments
Uailei, ce de fete!… şi ce de culori!… şi ce de fete! Foarte, foarte… KALD! 😀
Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, să vă văd (dar fără să-mi iau nuanţe-n bot! :)) )
Mi-a venit o idee cu prima poză, să văd dacă-mi iese. Că tot mă plictisesc groaznic de unu’ singur într-o duminică ploioasă şi mohorîtă. 🙂
Oare… ce ne faci? :))
Ah, ce v-aş face! 😛 Da’ fac şi io ce pot. 😀
Om vedea ce-o ieşi. :-„
Comments are closed.