Cuvântul construiește și dărâmă

„E ceva cu noi care ne face să găsim pete și în soare” – scrie într-o carte care mi-e tare dragă… și-mi pare așa, trist și-n același timp, de înțeles. Ne naștem nemulțumiți, sau devenim, poate că nici nu prea contează. Esența e că purtăm nemulțumirea aceasta în noi. Uneori, un stigmat, alteori, o izbăvire. Uneori o exprimăm, de multe ori o reprimăm.
De cuvinte ne folosim pentru a ne exprima. Și mulțumirile, și nemulțumirile. Cuvintele din titlu mi le-a spus cineva zilele trecute… o fi clișeic, dar mi-a părut extrem de potrivit și plin de înțeles. Cuvântul construiește, cuvântul dărâmă.
De multe ori, lucrurile pe care le lăsăm nespuse, fac mult rău. Adâncesc distanțe, înăspresc și îngreunează construirea punților de comunicare. Și tăcem, alegem să tăcem, decât să ne rostim. Decât să ne asumăm posibilitatea ca ceilalți să nu ne înțeleagă. Pentru că ne e mai teamă să ne exprimăm și să ne asumăm consecințele a ceea ce spunem, decât să ne închidem în noi și să reprimăm ceea ce avem de spus. Dar tăcerile nu duc niciodată la rezolvarea unor conflicte sau la apropiere. Dorindu-ne să protejăm, rănim.
Tot cuvintele sunt cele care alină, mângâie, vindecă. Bucură, însuflețesc. Clarifică, simplifică. Împacă. Ce-ar fi o lume în care n-am putea rosti ceea ce trăim, simțim, visăm? Cât ne-ar durea toate tăcerile adunate în noi și cum ne-am mai chinui, prin orice mijloace, să ne facem înțeleși? Și știu că așa s-ar întâmpla, pentru că văd, zi de zi, în apropierea mea, câțiva oameni hipoacuzici care freamătă de dorința de-a exprima cumva ceea ce au de zis și-s veșnic prinși în închisoarea tăcerii. Una pe care o acceptă, pentru că sunt obișnuiți deja cu ea, dar o și urăsc, în același timp. Firesc, de altfel.
Cunosc bine ambele variante. Ale tăcerilor care dor, ale cuvintelor care alină. Și ale tăcerilor care dăruiesc, și ale cuvintelor care ucid. Ca fiecare dintre noi, de altfel. Se zice că e important să învățăm să tăcem. Dar cred că, în aceeași măsură, e important și să învățăm să exprimăm. Ne pricepem mai bine la dărâmat, decât la construit.