Stropi de minune de-a fi

De luni dimineață, pentru un început de săptămână senin, o porție de copilărie. Atâta simplă și spectaculoasă minune de-a fi e în copilul acesta care crește lângă mine, care mă face și pe mine să cresc, o dată cu el.

Are șapte ani și jumătate și își iubește ursulețul de plus, pe care-l cheamă, ironic, Peștișor, cu o tandrețe și o atenție ieșită din comun. Din comunul vieții de adult, desigur. Că ei, copiii, văd lumea fără sită, fără a scotoci prin tufișurile încâlcite ale minții. Doar trăiesc, se bucură, se supără, râd și plând, cu aceeași ușurință, cu aceeași intensitate. Și eu mă tot minunez, iar și iar.

Îl poartă peste tot. V-arăt povestea ursulețului care merge la școală, la sală – da, face cycling împreună cu Puștiul și cu mama lui – la cumpărături, în parcuri și-n călătorii. Cam așa i-a fost prin Italia, în luna ianuarie.

În avion, cuminte, s-a lăsat prins în centura de siguranță a Puștiului. Suntem mereu atenți la detaliile acestea.

În gara din Bari, fascinat de trenuri, cum altfel, dacă Puștiul iubește aceste trăsuri de foc?

Prin Napoli, a fost ajutorul de nădejde al Puștiului la orientarea pe străduțele întortocheate.

La hotel, s-a simțit răsfățat, a dormit în patul mare, la loc cu drag și tandrețe.

Prin Pompeii a stat cuminte așezat în buzunarul genții, să se bucure de istorie.

Metroul, altă fascinație. Și ce-i mai tandru decât să fii urs de pluș și-un copil să te mângâie pe nas?

Da, poate fi și ceva mai drăguț, să ți se ofere o floare, dimineața, la micul dejun.

Sau, poate, să fii dus într-un magazin de jucării, unde frați de-ai tăi așteaptă alți copii care să-i iubească.

Cu-n Puști vesel e mereu o aventură, și-apoi, să fii acolo sus, deasupra orașului Napoli, cu Vezuviu în depărtare, nu-i puțin lucru.

Ursuleț norocos, a ajuns și la Vatican și-a văzut Roma de la înălțime. Nu s-a temut.

Nici Colosseumul n-a trecut neobservat.

Apoi, la Fontana di Trevi, aruncând un bănuț. Ce dorință și-o fi pus un ursuleț de pluș?

Ahh, și la muzeu, atârnat de-un Puști cam sătul de drumuri, obosit, dar încă curios…

Și-apoi acasă, așa, cum vă ziceam, mereu cu centura pusă, alături de Puști în toate aventurile vieții lui.

Ursuleț. Și copil. Și minune de-a fi.