Astrologic, se întâmplă azi, 29 decembrie, ora 8:51, ultima Lună nouă din acest an și se spune că reprezintă o închereie, un moment de bilanț, evaluare și ajustări. Timp de închidere a unui ciclu, de reflecție, apoi de lăsat în urmă și făcut planuri pentru viitor. De încredere și speranță. Mai e și-n semnul Capricornului, deci musai să însemne ceva important pentru mine.
N-aș putea să spun că știu mare lucru despre Legile Universului, Armonie și cum e să trăiești împăcat cu tine și cu lumea, dimpotrivă, par a fi un maestru al Haosului și Războirii. Dar tot îmi spun că trebuie să fie niște legături de care nu-s conștientă, niște sens și ceva răspunsuri pentru faptul că lucrurile sunt așa cum sunt și nu în alt fel. Și, în plus… din haos se naște liniștea, mi s-a spus!
Așadar, se zice că e moment de plantat visuri și dorințe și intenții pe anii următori. Și m-am gândit să las lista asta aici și s-o revăd peste o vreme. Poate că, scriind-o, mă va motiva mai mult să lupt pentru a o bifa, linie cu linie. E vorba despre lucruri practice, îndeplinibile prin efort și determinare, fapt cu fapt, dar și de rezolvări ale unor probleme care-mi dau mari bătăi de cap în fiecare clipă în care-mi umplu plămânii cu aer.
Bun. Ce-mi doresc eu pentru următorii cinci ani, să zicem?
Îmi doresc să reușesc să organizez anul care vine festivalul de baloane cu aer cald, în primul weekend din luna octombrie.
Îmi doresc să urmez cursurile școlii de pilotaj pentru baloane cu aer cald.
Îmi doresc să scriu și să public o carte, să las să curgă din mine întâmplări și emoții și să îmi dau seama care este drumul cărții pe care-o simt existând în mine.
Îmi doresc să mă implic în mai multe proiecte care să ajute copii care provin din medii defavorizate.
Îmi doresc să fac o călătorie prin lume, fără termen de încheiere, să mă poarte spre locuri și oameni și spre mine însămi.
Îmi doresc să îl duc în 2017 pe Puști la Legoland.
Îmi doresc să merg pe un drum al meu și să construiesc ceva cu sens.
Îmi doresc să găsesc calea de împăcare cu mine însămi.
Îmi doresc să învăț să iert. Pe mine, pe ceilalți.
Îmi doresc să fiu capabilă să mă bucur mai mult.
Îmi doresc să am mai multă încredere în mine.
Noi creăm binele de mâine, mi s-a zis. Vreau tare mult să cred că așa e. Nu-s cele de mai sus, toate dorințele pentru următorii cinci ani, dar sunt cele care mi-s în suflet și în minte prezente și insistente și pe drumul îndeplinirii lor vreau să fiu. Și dacă e să-mi doresc foarte mult ceva, să mă simt motivată îmi doresc, să găsesc în mine resurse pentru a încerca, iar și iar, chiar după fiecare cădere sau eșec, să merg mai departe și să-mi doresc. Da, să-mi doresc e dorința mea. Să nu mă resemnez și să nu mă complac în nemulțumire și frustrare și neîmplinire. Să continui să cred și să-mi doresc.
Gata, le-a luat vântul, să le poarte spre îndeplinire!

3 comments
Facă-se voia ta!
Să ţi se împlinească toate dorinţele la vremea potrivită! >:D<
Mai spune, mai spune, că, uite, azi am cumpărat biletele de avion pentru Danemarca, adică pentru Legoland, ahh! Deh, a fost voia Universului azi, io n-am făcut nimic, pe cuvânt! 🙂
Acum chiar sînt convins că trăim în universuri paralele! :))
Comments are closed.