Ne-asteptam de la cei din jurul nostru, cei care ne sunt apropiati sa ne inteleaga si, neaparat, sa ne fie alaturi atunci cand avem nevoie. De multe ori, insa, ei ne sunt alaturi atunci cand considera EI ca avem nevoie, nu atunci cand simtim NOI.
Se intampla acest lucru pentru ca avem moduri diferite de perceptie sau pentru ca, de fapt, nu ne pasa cu adevarat de ceilalti, e mai mult o situatie de aparenta implicare, atunci cand acest lucru ne convine si nu ne incurca?
Si-apoi, cand un strain, un om ce nu ti-e, in nici un fel, aproape, iti da o dovada de omenie simpla, clara si total gratuita, parca te pune pe ganduri si te face sa te intrebi de ce fel de oameni esti, pana la urma, inconjurat? Exista langa tine oameni pentru care ” ai baga mana in foc „? Un om despre care ai putea zice ” Nu, el NICIODATA nu se va folosi de o slabiciune pe care mi-o cunoaste pentru a-mi face rau… ” sau unul a carui ” bine ” sa valoreze chiar mai mult decat binele propriu? Sunt realitati sau simple aberatii?
0
Articol anterior
5 comments
presupunand ca doi oameni simt la fel … totusi cei doi transpun ceea ce simt in cuvinte diferite, cu intelesuri diferite … deoarece sunt diferiti (adica „nu identici”). asa ca, „copilul care nu plange …” nu e doar o vorba. mai departe (continuand alte „vorbe” :D), eu merg pe ideea/principiul „innocent until proven guilty” … deoarece oricum „minciuna are picioare scurte”.
ajungand la eventuale arsuri … exista oameni pentru care mi-as baga mana-n foc, da’ nu pentru ca m-as amagi ca nu ma pot arde … ci pentru ca consider ca-i riscul mic sau, pur si simplu, fiindca asa vreau eu (indiferent de risc). iar daca eu gandesc asa despre altii (adica „nu poti sti niciodata 100% sigur”) … e logic sa ma astept ca si altii sa gandeasca la fel despre mine. daca o fac sau nu, asta deja e problema lor … nu a mea.
Chiar aiurea
Nu prea inteleg de ce te deruteaza faptul ca nu toti oamenii sunt la fel… 🙂
Nu diferentele dintre oameni ma deranjeaza, doar sunt normale si chiar necesare.
Ma supara modul in care oamenii trag concluzii, judeca, acuza… si perceptia atat de diferita asupra sintagmei ” a fi alaturi de cineva „… si… multe, ca-s eu mai nemultumita de felul meu.
inca mai ai nevoie de „oglinzi” … eh, trust me, trece si faza asta. 🙂
Comments are closed.