De ore intregi ninge (iar!) necontenit.
De parca cerul ar vrea, cu orice pret, sa se razbune invaluind totul in albul nesfarsit al zapezii si sa acopere, astfel, toata mizeria lumii. S-o acopere, si s-o inghete.
Sa-i dea Pamantului, cu forta chiar, albe haine de sarbatoare.
Sub cerul greu al noptii reci de iarna totul in jur pare rupt dintr-o alba fila de poveste.
Lumea, acoperita de zapada, pare, in noapte, doar candoare. Uratenia pare puritate.
O puritate tacuta.
Dar mizeria din sufletul unui om cu ce poti sa o acoperi?
Sub ce vesmant impodobit cu diamante poti sa ascunzi ipocrizia, falsitatea sau lipsa crunta de bun simt care te caracterizeaza?
Zapada… nu poate imbraca sufletele in puritate, nu le poate da bunavointa, nu le poate calauzi spre daruire.
Nici macar nu le poate atinge.
Asa cum se aseaza peste pamantul inghetat nu se poate aseza si peste sufletele inghetate.
Nu le poate acoperi uratenia. Nu pe cea din suflet.
Alb si trist covor se-aseaza peste lume.
Ninge peste mizeria lumii.
0
Articol anterior
10 comments
Dupa parerea mea, ca sa stii cu ce ai putea sa acoperi ar trebui sa stii de ce ai vrea sa acoperi…
Mizeria din sufletul meu incerc sa o sterg, cand imi dau seama de existenta ei… nu sa o acopar, ca n-as face decat sa ma amagesc c-o masca frumoasa si mi-e greu sa traiesc, mie cu mine, asa…
Celor din jur as vrea sa pot sa nu le vad rautatea, ipocrizia… mi s-a spus ca trebuie sa ma obisnuiesc, ca oamenii ma vor dezamagi constant, ca asa e firesc sa se intample… dar, parca, tot nu ma pot impaca cu gandul asta, tot vreau sa cred ca in orice om exista si-un sambure de bunatate, unul care nu se lasa inghitit de rautate…Si tot oamenii se incapataneaza sa-mi demonstreze contrariul…
„in orice om exista si-un sambure de bunatate” … pai exista, da’ e vina ta daca n-ai folosit lupa corespunzatoare si nu-l poti vedea.
… sau poate se straduieste prea tare s-arate doar contrariul, nu crezi?
poate eu folosesc o lupa care mi-arata bunatate si-acolo unde nu e, doar pentru ca sunt idealista…
De ce nu incerci o portie de sanius? Si una de jack dupa…
Nu o sa capeti raspunsuri. Dar sigur o sa te simti mai bine.
Ordinea poate fi aleatorie, nu? Jack prima data si dupa el… ce mai poate urma, dar sigur nu sanius ca, intre timp, zapada s-a facut invizibila… 🙂
Raspunsuri, ai dreptate, nu capat. Sau le primesc dar o iau, oricum, de la capat. Pentru ca traiesc printre, alaturi de oameni, nu pe langa ei… asa cum ei nu se opresc din a dezamagi, eu nu ma pot opri din a crede in ei…
ok, s-o luam altfel: n-am fost in Canada si deci n-am avut cum sa observ direct daca si acolo cresc pomi … da’ din tot restu’ informatiilor detinute trag concluzia ca macar un pom tot creste si-n Canada. 😀
ergo: daca eu nu-s in stare sa observ acel sambure, da’ restu’ informatiilor imi demonstreaza clar ca trebuie sa existe (adica fara „rau” nu poate exista „bine”) … eu concluzionez ca acel sambure exista si totul se rezuma la propria-mi incapacitate de a observa acel adevar.
Cresc pomi in Canada???? :))
Recunosc, rationamentul tau ma depaseste de multe ori si admir modul in care pui mereu punctul pe i. In invalmaseala din gandurile si ideile mele lucrurile se intampla un pic mai… haotic. O fi asta si motivul pentru care nu reusesc sa vad, de mult ori, dincolo… sau mai incolo… pana acolo unde e samburele ala…
As putea sa iti promit ca… o sa vina primavara!
E cea mai frumoasa promisiune posibila (pentru mine in mod special, pentru ca-s o primavaratica absoluta!) si… cel mai usor de indeplinit! Multumesc.