Lucrurile de care avem parte puţin timp ne e cel mai dor. Mai ales că, atunci când le avem, nu ne bucurăm de ele aşa cum ar trebui… tocmai pentru că nu ne gândim că trec. Când nu mai sunt, le ducem acut lipsa.
Poate e nepotrivit acum, încă în timp de vară, însă mie în fiecare iarnă mi-e dor de imaginea de mai jos. Primăvara renaşte viaţa în mine, ca şi-n natură.
Ni se întâmplă la fel şi-n privinţa oamenilor?
Sunt oameni după a căror prezenţă tânjim cu ardoare şi îi avem aproape când şi când, fugitiv, clipe în care suntem atât de preocupaţi să facem toate lucrurile perfect încât uităm să ne bucurăm simplu şi să le aratăm cât de mult contează prezenţa lor. Şi clipele alea care trec atât de repede… şi dorul care rămâne în urmă…
Cineva-mi zicea, cu ceva vreme în urmă, că ceea ce timpul şi distanţa desparte, inima uneşte… eu cu gândul ăsta mă consolez – destul de ineficient – de multe ori. Voi cum vă împăcaţi cu departarea oamenilor dragi? Că aveţi astfel de oameni în viaţa voastră, e sigur, nu?
Să aveţi o zi frumoasă! Cu primăvară în suflete!
5 comments
există o melodie, îi spune „Don’t Know What You Got Till It’s Gone”, a unei trupe pe care o cheamă Cinderella. cam aşa se întîmplă de obicei, nu ştii să te bucuri de ceea ce ai atunci cînd acel cineva/ceva este acolo, lîngă tine. cînd nu mai e acolo ajungi să îţi dai seama cît de important(-ă) era acel lucru sau persoană, cît de mult înseamnă pentru tine. ciudaţi mai sîntem, nu-i aşa? chiar vroiam să scriu ceva pe tema asta şi probabil voi scrie într-una din zilele următoare.mai jos e şi melodia cu pricina.
http://www.youtube.com/watch?v=i28UEoLXVFQ&ob=av2e
zi frumoasă şi ţie!
[…] în această călătorie: ioan usca, freestyler, meşterul manole, rokssana, teonegura, vizualw, ecoul tăcerilor, luna pătrată, schtiel, bucătăriadevară, daniel tudose, vultureşti, theodor, diverse […]
Când cineva drag este departe de mine încerc să țin legătura cât mai des cu persoana respectivă, prin orice mijloace. Dacă nu se mai poate, din varii motive, îmi aduc aminte de momentele frumoase petrecute împreună.
E tot ce ne ramane de facut, nu? Dar mie uneori nu mi se pare de ajuns… sau, poate, n-au amintirile forta necesara…
Zi faina!
Acum depinde ce intelegi prin departare…Poate fi vorba de kilometri, sau de atitudine…
Cum ma impac eu cu departarea de oamenii dragi? Pai cu multe telefoane 🙂 Plus discutii pe mess, si, daca o sa stau ceva mai roz cu banii, o sa incerc sa fac ceva mai multe vizite in tara. Sau sa ii aduc pe ei aici.
Atunci cand vorbim de un alt fel de departare…e mai complicat. In general, incerc sa inteleg de ce s-a intamplat….si cam atat. Sunt lucruri in viata care nu depind de noi, ci doar de altii….
Comments are closed.