Un bărbat îmi zicea zilele astea că el obişnuieşte, de multe ori, să-şi asculte soţia dar să nu o audă. Că îi intră vorbele pe-o ureche şi-i ies pe cealaltă într-atât de repede şi uşor că nu rămâne nici o urmă după ele. Că asta e medota lui de-a fi de acord cu ea, de-a evita conflicte, de-a păstra armonia.
L-am contrazis, nu puteam altfel. I-am adus argumente, i-am explicat că comunicarea înseamnă altceva, i-am spus că mi se pare urât din partea lui, că femeia aceea desigur că pune suflet în ceea ce spune, că se implică şi implicarea ei merită cel puţin atenţie. N-am fost de acord cu el. Până i-am cunoscut soţia. Atunci, mi-a părut, pur şi simplu, rău pentru faptul că-l criticasem, că fusesem avocatul cuiva care… nu avea nevoie de avocat fiindu-şi ea însăşi mai mult decât suficientă.
Pfuai… femeie – cocoş – atotştiitor – cu voce stridentă – cu păreri necerute dar impuse – cu priviri arogante, de nivel înalt – sufocantă – cicălitoare. Şi toată descrierea asta e destul de blândă. Cum Doamne o fi suportând-o, nu pot să înţeleg. Automat, i-am plâns lui, celui ce-mi părea insensibil, de milă. Şi m-am gândit că-i o adevărată încercare pentru el convieţuirea cu o astfel de femeie.
Băi, de ce-or fi unele femei atât de nesuferite? De ce-or fi simţind ele neapărata nevoie de-a vărsa venin în jur? De ce-or crede că doar ele ştiu când, cum, de ce, pentru ce?
0
Articol anterior
20 comments
Femeia asta cred că vrea să fie cocoșul în casă 🙂 Nici eu nu înțeleg cum de o suportă. Eu aș fi fugit de la prima întâlnire, fără să mă mai uit în urmă. Dar, cine știe, poate nu era așa la început.
Poate, cine stie. Desi felul de-a fi al oamenilor cam ramane acelasi…
femeia păun-balaur :))
Balaur, clar!!! :)) 😀
[…] din nou, şi freestyler încă o dată, meşterul manole, ioan usca, diverse diversificate, normalitatea anormală Share this:TwitterFacebookLinkedInLike this:LikeBe the first to like this post. This entry was […]
Si eu am vreo 2 specimene de acest fel, pe langa mine. Sau, sa zicem ca le aveam 🙂 Cunoscandu-le oarecum, tind sa cred ca un astfel de comportament are legatura cu niste (a se citi multe) frustrari.
Bine, la mine in ambele cazuri, respectivele sunt singure- (una are 40 si de ani)… Si cred ca daca nu se vor schimba, singure vor ramane pana la adanci batraneti. Sau cu rudele langa, ca altii fug ca dracu de tamaie 🙂
In cazul tau, nu pot sa inteleg de ce un barbat tine o astfel de femeie langa el…Ceva trebuie sa fie la mijloc….
Si eu cred. Nevoia asta de-a te situa, tu singura, deasupra altora, trebuie sa-si aiba originea undeva. Din pacate, nu in ceva bun…
nichita mioritica?
hai ca nichita sau nikita e mai mult amuzament decat teroare… 🙂
de fapt nikita, sorry ca am prejudiciat la nivel formal, asocierea cu prenumele marelui poet! oricum, referirea era la cocalara aia blonda, balenoida care se fandosea noaptea pe la televizor certandu-se si alte de-astea!
Eu bănuiesc ceva cu privire la acea soţie- scorpie dar mă abţin să scriu din două motive, poate fără legătură clară între ele:
-faptul că-mi revine uneori obsesia pentru un anume posibil aspect al vieţii unei femei, situaţie în care sunt tentat să cred că gândesc şi eu defect
-faptul că nu ştiu ce vârstă are doamna în cauză şi câţi ani de căsnicie a adunat
Sper că nu am lăsat în urma mea o ceaţă densă, s-o tai cu cuţitul… 🙂
Nu. E ok. Femeia, cam 35 de ani, sotul ei cam tot asa, casnicia cam de 9. Stii? Si un om trecut prin viata, printr-o casatorie, poate ramane OM. Eu doar atat cer. Insa DOAR atat e cam mult…
Da, ar putea să funcţioneze ipoteza mea… Dar cred că aberez totuşi. O vorbi mai degrabă obsesia decât raţiunea… :))
Ce pot sa spun, cunosc prea putin situatia pentru a da o sentinta. Pentru mine conteaza in primul rand adevarul afirmatiilor, cine are dreptate. Apoi atitudini, temperamente, etc, etc.
Sigur ca intr-o situatie in care avem de-a face cu un sot betivan si cu o sotie care-i spune constant: „Ba, nu mai bea si tu banii, trebuie sa facem altceva cu ei, plus ca iti bati joc de viata ta”, aia va fi intotdeauna pentru el „o pisaloaga, o cicalitoare”. Invers, daca e vorba de chestii in care ea n-are dreptate, se presupune ca el nu e atat de prostalau incat nu-i poate raspunde si nu pot analiza impreuna. Dar, la fel ca in multe situatii din viata, o relatie de subordonare rezulta dintr-un compromis acceptat anterior, chiar daca tacit.
Mila o gasesc greu cand e vorba de o casatorie. Vocea stridenta, aroganta, nu le-a vazut inainte de a o lua de nevasta ? Atunci era buna ? Un compromis acceptabil ? Si daca i-e prea greu acum sa-i spuna „Imi pare rau, nu se mai poate. Pa puiu !”
Da, stiu ce spui tu. Datele sunt prea putine, prea dintr-o singura parte, etc. Insa, discutam cumva la nivel ipotetic. Despre un anumit tip de om. Arogant, cu nasul pe sus, increzut, atotstiitor… omul ala care se crede centrul atentiei, care e el, cel mai cel…
El, sotul… sa stii ca acum mi se pare ca el a gasit calea de-a trai in armonie cu o astfel de femeie. E un tip calm, vesel… clar, tipul de barbat in a carui casa canta sotia… ca are gura mai mare??? 😀
Poate cu prietenii pe care-i considera cat de cat apropiati nu e aroganta. Poate a fost si mai aroganta cu tine pentru ca erai o necunoscuta ce venea din partea sotului – cumva instinctiv sa fi dezvoltat dorinta de a-i arata sotului ca ea e mai „buna” decat tine, ca-ti este superioara (explicatia o consta intr-o neconstientizata presupusa amenintare ?). Sigur, tu nu esti obligata sa-i suporti fumurile unei astfel de persoane. Ea cu ale ei, tu cu ale tale :).
Sau poate ca asa e ea cu toti, inclusiv cu prietenii. Caz in care nimeni nu va ramane mult alaturi de ea. Din punct de vedere social, va trage ea ponoasele.
Dar sotul nu poate spune: „Vai, ce tragedie, …”. Pentru ca se presupune ca el a ales-o. Poate puncta: „A, nevasta-mea e asa si pe dincolo …”, dar cam atat.
” Ea cu ale ei, tu cu ale tale”
Treburi, nu fumuri :).
Prima lectie pe care am invatat-o cu adevarat in viata – niciodata sa nu judec. Ma abtin in a-mi exprima parerea vis-a-vis de o situatie inainte de a o analiza din toate unghiurile posibile. Chiar si atunci, in spete asemanatoare celei expuse de tine, imi tin parerile pentru mine.
Ei! Tu ai dreptate in legatura cu judecatul. Dar… faptul de-a observa caracterul unui om nu inseamna judecat. Pur si simplu, asta e realitatea. Pentru a intelege cum e un om, uneori nu-i nevoie de analiza, e suficienta o prima intrevedere.
Unii oameni ne impresioneaza in mod placut. Altii nu. Femeia asta, pe mine m-a deranjat din cauza importantei pe care si-o dadea, pentru atitudinea atotstiitoare pe care o afisa intr-o discutie cu mine, un om necunoscut ei… Aroganta ma supara. Si meschinaria. Si faptul ca, un om, oricat de inteligent sau orice functie ar avea, nu trebuie sa uite ca, cel care e in fata lui, e tot om. Cam atat.
Nu am spus ca judecat-o pe ea ci ca ai plecat de la ideea ca el, barbatul ei, o trateaza cum nu se cuvine. Atat.
Comments are closed.