” Vara asta am să mă-ndrăgostesc… ” – a urlat, la propriu, Chirilă, în seara asta, în timpanele celor prezenți la concertul Vama, provocându-le un orgasm muzical, cum singur a declarat.
Ce-o fi așa de fuckin’ deosebit în îndrăgosteala asta care știi bine că nu face decât să tragă după ea o suferință cel puțin pe măsură freneziei de început?
Pentru ce? N-ar fi mai curajos să spui – la naiba, eu n-am să mă mai îndrăgostesc! -, nu e mai realist?
0
7 comments
Dragostea bate la usa cand te astepti putin de tot, putin cat un purice:)
și probabil că închide ușa în urma ei tot așa, când te aștepți mai puțin… 🙁
just live the moment, the present 😉
oricum n-ai cum să faci altfel, nu?
zi faină!
Nii la ea: o dat frigu’ ‘napoi o ţîră şi deja s-o blejit! 😆 No, raiz en şain, pînă nu vin io să mi te-ncing cu cureaua! C-apoi, puşca şi cureaua latăăăăăăăă… 😀
mda, că mi-s mai schimbătoare ca vremea, în unele privințe…
băi, da’ tare bătăios ai devenit. las-o mai moale!
Nah, era vorba de cureaua de la ceas, da’ mi s-or terminat cuvintele înainte de vreme. 😛 Io mi-s paşnic şi cuminte de fel, numa’ gura de mine. Cam spurcată uneori, ce-i drept… 😀
Comments are closed.