Încrederea.
Cândva aş fi putut spune cu sufletul senin că cred atât de mult într-un om încât aş fi în stare să bag mâna în foc pentru el – stiţi voi, vechea zicală! Şi chiar aveam încredere. Nu ştiu dacă era oarbă sau inconştientă, dacă era meritată sau nu dar, cu siguranţă, era încredere. Din aceea care îţi dă un plăcut sentiment de siguranţă, care te face să simţi că poţi da glas celor mai ascunse gânduri ale tale şi nimic din ceea ce gândeşti sau spui nu s-ar putea, vreodată, întoarce împotriva ta.
Desigur, viaţa s-a încăpăţanat să-mi demonstreze că e o naivitate să crezi – mai ales într-un mod atât de total – în cineva. Nu ne putem încrede nici în gesturile şi reacţiile noastre, darămite în ale altora… şi totuşi, cum să poţi trăi fără să ai încredere? Şi-acum cred în oameni, poate mai mult decât mi-aş dori să o fac dar, cu siguranţă, mai puţin decât o făceam odata. Nu-l mai pot folosi pe ” niciodată „, clar.
E de bine, e de rău? Habar n-am.
Suntem naivi pentru că credem în oameni şi, mai ales, în bunele lor intenţii?
Sau avem nevoie să credem, pentru că altfel ne-am simţi pierduţi şi singuri?
0
Articol anterior
6 comments
uf! de multe ori mi s-a intamplat sa ofer incredere si sa nu mi se raspunda la fel.. 🙁
Si totusi… sper ca continui sa oferi incredere! Dar stii… cel mai bine e sa nu astepti nimic in schimb…
🙂
To be or not to be? Asta-i cel mai complicat lucru.
D’aia s-a inventat „perioada de proba”. Care nu-ti ofera nici un fel de garantii.
Si, ne supunem probei familia, prietenii, oamenii din jurul nostru? Nu ma refeam la incredere strict intr-o relatie…
Perioada de proba o folosesc, cred eu, cei care n-au incredere, cei care au nevoie de sigurante suplimentare, cei care nu stiu ce-si doresc cu adevarat. Atunci cand crezi in cineva, n-o faci pentru c-a trecut perioada de proba, pentru ca a iesit cu plus dupa verificare, ci pentru ca asa simti – desigur, pana la proba contrarie!
Nu-i ok. Ai redefinit termenii. Familia e familie. Se pleaca de la incredere. Subinteleasa. Si se ajunge unde se ajunge…
Despre prieteni… aci ii valabila perioada de proba. Care oricum nu conteaza. Oamenii se schimba. Daca nu crezi… incearca cu o oglinda.
Pai, eu n-am schimbat nimic. Vorbeam in text despre increderea in oameni – si-aici intra toti oamenii din jurul nostru… Si nu sunt de acord cu faptul ca in familie incredere e subanteleasa, de multe ori oameni ce ne sunt straini ne dovedesc ca merita mai mult increderea noastra decat familia. Familia n-o poti alege, clar. Dar atat.
Prietenii – acolo e situatia destul de incerta… da, ai dreptate, oamenii se schimba – si noi, fiecare, la fel, stiu bine, oglinda nu mi-e deloc necesara – insa… increderea nu ar trebui sa dispara pentru ca oamenii se schimba… loialitatea ar trebui sa ramana, indiferent de situatie… altfel, vorbim de prietenie?
Comments are closed.