Gând aiurea. De esenţă.

Suntem cuvinte, potrivit meşteşugite, şi cuvintele-s ambalaje, unele strălucitoare, ce-ţi fură ochii, altele ce te cuceresc prin simplitate. Adoptăm cuvinte noi, şi grele, şi ambalajele ne sunt în pas cu moda.
Dar esenţa e dincolo de toate. E ascunsă uneori sub straturi multe, din teamă, din nevoia de siguranţă, alteori, poate nu ştie să-şi facă simţită prezenţa. Şi pentru a fi întâlnită, înţeleasă, necesită efort. Şi implicare, şi dorinţă, şi dedicare. Dar esenţa e acolo. Aşteptând, la primul semn, să se reverse, copleşind cu trăire. Autentică.
De ce ne-om fi împiedicând atât printre voalurile colorate ale aparenţelor?